ICCJ. Decizia nr. 2914/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2914
Dosar nr. 1579/1/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 93 din 19 septembrie 2003, Primarul comunei Socond, judeţul Satu Mare, a respins notificarea formulată la 14 mai 2003 de B.P., vizând restituirea în natură a imobilului, construcţie şi teren împădurit situat în localitatea Cuţa, cu motivarea că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001 iar, pe de altă parte, notificarea a fost depusă tardiv, peste termenul stabilit prin prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
La 28 iunie 2004, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie solicitând instanţei să dispună asupra restituirii în natură a imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, prin sentinţa nr. 345/D din 1 noiembrie 2004, a respins cererea, cu motivarea că notificarea în cauză a fost înregistrată la 14 mai 2003 la Primăria Socond, cu mult peste termenul limită prevăzut de lege, situaţie în care reclamantul a pierdut dreptul de a solicita măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Apelul formulat de contestatorul B.P. a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care, prin Decizia nr. 567/A din 6 decembrie 2005, a schimbat în tot sentinţa şi evocând fondul, a admis „plângerea" formulată de petentul B.P., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi: primarul comunei Socond, Primăria Socond, R. prin D.S. Satu Mare, C.C. Socond şi F. Satu Mare, în sensul că a constatat că acesta este îndreptăţit la despăgubiri, pentru suprafaţa de 800 mp teren intravilan, conform Legii nr. 10/2001, obligându-i totodată pe pârâţi să se conformeze dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 247/2005 şi să înainteze documentaţia aferentă cererii reclamantului la Comisia de Evaluare a despăgubirilor, în vederea calculării şi plăţii despăgubirilor către acesta.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că terenul intravilan în suprafaţă de 800 mp, înscris în C.F. nr. 6 Cuţa, a fost preluat abuziv de la antecesorii petentului, în prezent fiind ocupat de supraedificatele aparţinând D.S. Satu Mare şi F. Satu Mare.
Ca atare, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, şi respectiv art. 16 din Legea nr. 247/2005, petentului cuvenindu-i-se doar despăgubiri pentru terenul preluat abuziv, ce nu poate fi restituit în natură.
În cauză, au formulat recurs în termen legal, R.N.P. R., D.S. Satu Mare, F. Satu Mare şi Primăria comunei Socond care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:
- în mod greşit s-a reţinut că petentul ar fi adresat în termen legal notificarea Primăriei comunei Socond, corespondenţa dintre cele două părţi, de după anul 1990, neavând relevanţă, sub aspectul termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;
- imobilul în litigiu nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, petentului cuvenindu-i-se despăgubiri în baza Legii nr. 18/1991.
- dispunând introducerea în cauză a F., la penultimul termen de judecată a apelului, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 57-59 şi respectiv art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Recursurile se privesc ca fondate, urmând a fi admise, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, text în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, data limită pentru depunerea notificărilor fiind stabilită ca fiind 14 februarie 2002.
Alineatul 5 al aceluiaşi text, dispune că nerespectarea acestui termen, prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Fără putinţă de tăgadă, ne aflăm deci în prezenţa unui termen de decădere, sancţiune ce operează indiferent dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu sau dacă, la data intrării în vigoare a legii, imobilele erau deţinute de entităţile investite cu soluţionarea notificării.
Or, în speţă, notificarea a fost adresată direct Primăriei Socond, la 14 mai 2003, cu mult peste termenul impus de legiuitor, nefiind respectată nici condiţia de formă a comunicării acestui act, prin executorul judecătoresc (fila 28, dosar 2226/2004 al Tribunalului Satu Mare).
Chiar dacă s-a reţinut corect că această condiţie de formă nu este prescrisă în mod imperativ de legiuitor, cât priveşte termenul depunerii notificării s-a apreciat greşit asupra îndeplinirii cerinţelor art. 22 din lege, în condiţiile în care corespondenţa purtată de contestator cu pârâţii, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu putea suplini depăşirea termenului prevăzut de lege, sancţiunea depunerii tardive a cererilor fiind expres stipulată în textul mai sus citat.
Tot astfel, din actele cauzei, rezultă că în legătură cu terenul în litigiu, contestatorul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, care se află pe rolul Comisiei Judeţene Satu Mare, de aplicare a Legii nr. 18/1991 (fila 15, dosar nr. 176/2005 al Curţii de Apel Oradea).
Sunt întemeiate de asemenea criticile recurentei F. Satu Mare vizând încălcarea de către instanţa de control judiciar a dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Cât priveşte conceptul de „cerere nouă" este unanim admis, atât în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate, că acesta include (pe lângă acţiunea reconvenţională, cererea de chemare în garanţie etc.) şi cererea de chemare în judecată a altei persoane.
Soluţia derivă din lege, care a instituit atribuţii precise în sarcina instanţei de apel şi anume de a examina regularitatea hotărârii primei instanţe, cu privire la pretenţiile deduse în faţa acesteia, textul fiind, de altfel, o consacrare a principiului tantum devolutum quantum judicatum.
De esenţa litigiului rămâne însă, aspectul vizând tardivitatea formulării notificării care, prin importanţa sa, subsumează toate celelalte critici.
În acest context, este inutil a mai examina motivul de recurs ce priveşte greşita obligare a pârâtelor la plata unor cheltuieli de judecată, care nu au fost dovedite cu acte justificative, în condiţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, recursurile urmează a se admite, cu consecinţa modificării deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat în cauză şi a menţinerii hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele R.N.P. R., D.S. Satu Mare, F. Satu Mare, Primăria comunei Socond şi Comisia Locală Socond de aplicare a legii fondului funciar împotriva deciziei nr. 567/A din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinţei civile nr. 345/D din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Satu Mare, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2957/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2951/2007. Civil → |
|---|
