ICCJ. Decizia nr. 2951/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2951
Dosar nr. 3709/45/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Reclamantul W.C.H., prin cererea formulată la 22 februarie 2006 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 2363, a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Bucureşti, Consiliul local al municipiului Iaşi şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să-i restituie imobilul cu suprafaţa desfăşurată de 233,80 mp şi teren în suprafaţă de 171,60 mp.
Motivează reclamantul că în cadrul acţiunilor antievreieşti dispuse prin Decretul-lege nr. 842/1941, imobilul proprietatea mamei sale, B.W., a intrat de plin drept în proprietatea statului. Actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 641/1944.
Prin sentinţa civilă nr. 1470 din 14 iunie 2006 au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi; pe fondul cauzei, acţiunea reclamantului a fost respinsă pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul are calitate procesual activă, acesta fiind moştenitorul părinţilor săi V.K. şi V.(W.)H. Dreptul de opţiune succesorală a fost manifestat de reclamant la data depunerii notificării la Legea nr. 10/2001, act normativ ce l-a repus în termenul de acceptare.
Inspectoratul are calitate procesuală pasivă fiind în posesia bunului litigios.
Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă în considerarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 8 alin. (1) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei se arată că imobilul preluat prin legea antievreiască a reintrat de drept în patrimoniul autorilor reclamanţilor faţă de dispoziţiile Legii nr. 641/1944 conform cărora imobilele vor fi restituite fără îndeplinirea vreunei penalităţi.
Statul a preluat din nou imobilul la 26 martie 1949 în baza unui simplu proces-verbal.
Fiind o preluare abuzivă, efectuată după 6 martie 1945, devin incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii arătate, prin Decizia civilă nr. 139 din 20 octombrie 2006, a admis calea de atac şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să restituie reclamantului imobilul în litigiu; celelalte dispoziţii, care nu sunt contrare deciziei, au fost păstrate.
Prin considerentele deciziei se arată că bunul nu a intrat în posesia autorilor reclamantului, că procesul-verbal pe care s-a bazat soluţia primei instanţe nu se află în dosar; că bunul se află şi în prezent în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, respectiv municipiul Iaşi şi în administraţia unei unităţi preşcolare şi că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu pot fi interpretate în sensul că după intrarea în vigoare a Legii nr. 1072001, persoanele îndreptăţite nu pot solicita, pe calea dreptului comun, restituirea unui bun preluat fără titlu valabil, aflat în patrimoniul unei unităţi administrativ teritoriale, o atare interpretare fiind contrară drepturilor garantate prin art. 6 alin. (1) şi al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii Primarul municipiului Iaşi şi Consiliul local al municipiului Iaşi şi criticând Decizia din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
Motivele de recurs invocate de recurentul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi ce reprezintă unitatea administrativ teritorială sunt congruente celuilalt recurs, motiv pentru care vor fi menţionate şi analizate împreună.
- Hotărârea este nelegală deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat, fără titlul valabil, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale, în speţă Legea nr. 10/2001.
- Instanţa a dispus restituirea în natură fără a verifica situaţia juridică a imobilului în sensul de a se verifica dacă imobilul revendicat este acelaşi cu imobilul actual de la aceeaşi adresă şi nici dacă suprafaţa imobilului restituit este aceeaşi cu a imobilului preluat abuziv.
Prin criticile formulate de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi din perspectiva art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. se arată că reclamantul nu a dovedit cu acte că a acceptat succesiunea, conform art. 700 C. civ; acţiunea formulată este supusă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nu dispoziţiilor de drept comun.
Curtea de Apel a invocat Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ignorând legislaţia cu caracter imperativ din ţara noastră.
De asemenea nu a fost analizată situaţia reală a bunului care a fost părăsit de autorul reclamantului, fiind astfel preluat ca bun fără stăpân.
- Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea recursurilor, întrucât imobilul a intrat în proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945.
Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Imobilul solicitat a fi restituit, ce a aparţinut mamei reclamantului W(W.)B., a trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării legii pentru trecerea proprietăţilor urbane evreieşti în patrimoniul statului şi pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăţi imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile cu nr. 254/1941, de aprobare a Decretului nr. 842/1941, a reintrat, de drept, în patrimoniul pârâtei în temeiul Legii nr. 641/1944 pentru abrogarea măsurilor legislative anti-evreieşti.
Astfel potrivit dispoziţiilor art. 19 cu referire la art. 1 din lege, bunurile preluate prin măsurile legislative discriminatorii privitoare la evrei, „se socotesc că nu au ieşit niciodată din patrimoniul celor deposedaţi", ele fiind restituite fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Împrejurarea că posesia bunului nu aparţine proprietarului este lipsită de relevanţă cât timp se discută problema proprietăţii şi nu cea a posesiei.
Bunul reintrat, de drept, în patrimoniul mamei reclamantului a fost preluat abuziv de statul comunist în temeiul adresei comitetului provizoriu nr. 173 din 16 aprilie 1949, astfel cum rezultă din certificatul nr. 2750 din 16 octombrie 1997 eliberat de către Direcţia Generală a Arhivelor Statului, înscris avut în vedere de prima instanţă la pronunţarea hotărârii, atunci când a reţinut aplicabilitatea legii speciale de reparaţie.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţia României conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Limitarea dreptului de proprietate este permisă şi prin art. 1 alin. (2) din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căruia statele au dreptul „de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general".
De precizat, faţă de poziţia recurentului Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi în sensul că s-a dat prevalenţă, Protocolul nr. 1 cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor interne, că potrivit art. 20 din Constituţia României normele internaţionale în materia drepturilor omului au prioritate faţă de legislaţia naţională în măsura în care acestea din urmă sunt în contradicţie cu prevederile internaţionale.
Legiuitorul român a adoptat varia acte normative în vederea asanării preluării abuzive a imobilelor în perioada anterioară anului 1990, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 1/2000 ş.a.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, persoanele îndreptăţite la retrocedarea în natură ori prin echivalent trebuia să se conformeze condiţiilor, procedurilor şi termenelor prevăzute de legea specială.
Reclamantul, repus în termenul de acceptare a succesiunii dispus de art. 600 C. civ. prin Legea nr. 10/2001, în calitate de persoană îndreptăţită, are la îndemână procedura specială instituită de legiuitor prin Legea nr. 10/2001, procedură la care de altfel a şi apelat prin depunerea notificării înregistrate sub nr. 187/2001.
Fiind în prezenţa unei preluări abuzive, efectuată după 6 martie 1945, Decizia instanţei de apel de a aplica un alt act normativ contravine dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate doar dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparaţie.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi admise în limitele arătate.
Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Decizia va fi modificată în tot în sensul că apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Primarul municipiului Iaşi, Consiliul local al municipiului Iaşi şi Inspectoratul şcolar judeţean Iaşi împotriva deciziei civile nr. 139 din 20 octombrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică Decizia în tot în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul W.H. împotriva sentinţei civile nr. 1470 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Iaşi pe care o menţine în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2914/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2586/2007. Civil → |
|---|
