ICCJ. Decizia nr. 2956/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2956
Dosar nr. 56/36/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2007
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
V.R., V.T., C.E. au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa, Primăria şi Consiliul local al comunei Nicolae Bălcescu, C.C. Dorobanţu, pe T.I. şi T.E. solicitând să se constate nulitatea actului de preluare a imobilelor situate în satul Dorobanţu comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa respectiv un teren de 4000 mp şi construcţiile existente pe acesta în anul 1949 (casa cu 5 camere şi anexe gospodăreşti), terenul de 3000 mp loc de casă situat în satul Dorobanţu comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa.
De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1685/1981 prin care pârâţii T.I. şi E. au cumpărat 3 camere de locuit cu o suprafaţă de 67,56 mp şi să fie obligaţi toţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilele în discuţie şi să îi despăgubească cu valoarea de circulaţie a construcţiilor demolate.
Reclamanţii au evaluat imobilul la 700 milioane lei vechi şi au invocat ca temei juridic al acţiunii art. 480, art. 481 C. civ., art. 948 şi art. 968 C. civ. precum şi Legea nr. 213/1998 şi HG nr. 11 din 19 ianuarie 1997.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 81 din 19 februarie 2001 a respins ca nefondată acţiunea.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 254/C din 8 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanţii V.R., V.T. şi C.E. împotriva sentinţei nr. 81 din 19 februarie 2001 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
A schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Instanţa a reţinut că urmare aplicării Legii nr. 10/2001 primarul comunei Nicolae Bălcescu a emis dispoziţiile nr. 343 şi nr. 344 din 22 august 2006 prin care a aprobat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4349 mp situat în intravilanul satului Dorobanţu comuna Nicolae Bălcescu judeţul Constanţa fostă proprietate a autorilor reclamanţilor cât şi acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 2651 mp şi construcţiile ce au fost înstrăinate anterior adoptării Legii nr. 10/2001 care nu mai pot fi restituite în natură.
Reclamanţii au fost puşi în posesie cu terenul în suprafaţă de 4349 mp conform procesului-verbal din 31 august 2006.
Astfel fiind, instanţa a conchis că întrucât reclamanţii şi-au dobândit în natură bunurile preluate abuziv de la stat în perioada 1945-1989, iar pentru imobilele ce nu mai puteau fi restituite în natură au acceptat acordarea de despăgubiri în echivalent conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 drepturile lor au fost recunoscute şi realizate într-o procedură specială, şi prin urmare acţiunea în revendicare a rămas fără obiect.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs F. Constanţa invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 11 aprilie 2007 s-a pus în discuţia părţilor incidenţa în cauză, în raport de valoarea imobilului revendicat invocată prin acţiune de 700 milioane lei vechi, respectiv 170.936.000 lei vechi stabilită prin expertiza tehnică efectuată la instanţa de fond, a dispoziţiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 219/2005 la data soluţionării apelului, respectiv lipsa competenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa de a judeca la 8 noiembrie 2006 apelul declarat în cauză.
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică pus în discuţie din oficiu.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000, aşa cum acest punct a fost modificat ulterior prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei vechi, cu excepţiile expres evidenţiate de text între care însă nu figurează şi prezentul litigiu.
Aceasta însemnează că sub valoarea menţionată, procesele şi cererile în materie civilă intră în competenţa de soluţionare a judecătoriilor, în prim grad de jurisdicţie, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar apelurile declarate în atari litigii revin conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. în competenţa de judecată a tribunalelor.
Aşa fiind, apelul declarat în cauză de reclamanţii V.R., V.T. şi C.E. şi care nu fusese soluţionat la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005 având în vedere şi valoarea obiectului litigiului, a devenit de competenţa tribunalului.
De asemenea, art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 statuează că apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
Pe cale de consecinţă şi întrucât norma tranzitorie cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 este de imediată aplicare, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 apelul declarat de reclamanţii V.R., V.T. şi C.E. se afla pe rolul Curţii de Apel Constanţa, aceasta trebuia să constate că nu mai era competentă să îl soluţioneze şi trebuia să trimită dosarul Tribunalului Constanţa devenit competent să îl judece.
Aşa fiind, urmează a admite recursul, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza Tribunalului Constanţa pentru soluţionarea apelului declarat de reclamanţii V.R., V.T. şi C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii C.E., V.R.D. şi V.T. şi pârâta F, societate C.C. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 254/C din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Constanţa pentru soluţionarea apelului declarat de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3704/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2316/2007. Civil → |
|---|
