ICCJ. Decizia nr. 413/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 413.
Dosar nr.1383/44/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1323/C/2002 la Tribunalul Vrancea, reclamantul H.J. a chemat în judecată Primăria municipiului Focşani solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, s-o oblige pe pârâtă să-i restituie imobilul situat în Focşani, jud. Focşani şi să dispună suspendarea lucrărilor de demolare a imobilului, în curs de derulare, efectuate de deţinătorul actual al imobilului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1967, împreună cu mama sa, H.M. (care a decedat ulterior), a trebuit să părăsească ţara, datorită apartenenţei la ritul mozaic iar pentru a putea pleca din ţară, au fost nevoiţi să doneze statului imobilul revendicat, situat în Focşani, jud. Focşani, ce se compunea din teren în suprafaţa de 930 mp şi construcţii, între care casă de locuit.
Reclamantul a arătat că a notificat Primăria municipiului Focşani, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, cu privire la imobilul menţionat, însă aceasta nu a răspuns şi că în situaţia în care imobilul nu mai există în natură, ţinând cont de faptul că, după depunerea notificării, la imobil s-au efectuat lucrări de demolare, cere să fie despăgubit cu valoarea acestuia.
Tribunalul Focşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 45 din 17 februarie 2003 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Primăria municipiului Focşani.
A admis acţiunea civilă formulată de reclamantul H.J. în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Focşani şi Compania de Utilităţi Publice şi, în consecinţă:
A dispus restituirea în natură a imobilului situat în Focşani, imobil identificat conform schiţei anexă la completarea raportului de expertiză întocmit de expert S.G., din care:
- parte din imobil formează obiectul contractului de închiriere nr. 4/1981 din 11 februarie 1975 încheiat între Primăria Focşani şi M.N., pentru suprafaţa de 18 mp suprafaţă locuibilă şi 5,90 dependinţe; parte din imobil formează obiectul contractului de închiriere nr. 11/5 din 6 ianuarie 1994 încheiat între Primăria municipiului Focşani şi A.I., pentru 15,08 suprafaţă locuibilă şi 29,20 mp, cu obligaţia reclamantului de a respecta dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 10/2001 cu privire la protecţia chiriaşilor;
- pentru partea din imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1737 din 16 mai 2002 încheiat între Primăria Focşani şi P.M. şi P.M.E., a obligat pârâta Primăria municipiului Focşani să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 507.410.946 lei , din care 117.030.000 lei reprezintă valoarea terenului vândut, în suprafaţă de 117,03 mp, restul terenului fiind liber;
- partea de imobil ce formează obiectul contractului de leasing nr. 11582 din 12 septembrie 2001 încheiat între C. RA şi SC N. SRL Focşani, în suprafaţă de 40 mp, s-a restituit în natură, reclamantul subrogându-se în drepturile pârâtei SC C. SA Focşani.
- partea de imobil administrată de C. RA Focşani, în suprafaţă de 44,28 mp, s-a restituit în natură, reclamantului, fiind liberă de sarcini.
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura judeţului Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea nr. 15466/2001 reclamantul H.J. a cerut Primăriei municipiului Focşani restituirea imobilului situat în Focşani, jud. Focşani, pe care l-a deţinut împreună cu mama sa şi că la notificare nu a primit nici un răspuns, în pofida termenului imperativ prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi că, aşa fiind, demersul judiciar al reclamantului este justificat iar acţiunea sa nu poate fi respinsă ca prematur formulată.
În baza expertizei efectuate în cauză, instanţa de fond a reţinut că o parte din imobil este administrat de Primăria municipiului Focşani iar o parte de C. RA Focşani; că o parte din imobilul administrat de C. RA Focşani, respectiv 40 mp, face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare în leasing încheiat de C. RA Focşani cu SC N. SRL Focşani şi, având în vedere că reclamantul a optat pentru restituirea în natură a părţii de imobil afectat de contractul de leasing, acesta urmează a se subroga în locul pârâtei C. RA Focşani iar restul din imobilul administrat de C. RA Focşani, în suprafaţă de 44,28 mp, urmează a i se restitui în natură reclamantului, liber de orice sarcină.
Instanţa de fond a mai reţinut că o altă parte din imobilul administrat de Primăria municipiului Focşani a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1737 din 16 mai 2002 încheiat cu P.M. şi P.M.E. (respectiv suprafaţa de 135,37 mp teren curţi construcţii şi cota indiviză de ½ din suprafaţa de 117,03 mp teren curţi construcţii au fost vândute lui P.M. iar suprafaţa de 135,30 mp teren curţi construcţii şi cota indiviză de ½ din 117,03 mp teren curţi construcţii, lui P.M.E.), valoarea totală de circulaţie a imobilului astfel înstrăinat fiind de 507.410.946 lei.
Tribunalul a admis excepţia invocată de Prefectura judeţului Vrancea şi a respins acţiunea formulat în contradictoriu cu această pârâta pentru lipsa calităţii procesuale pasive în considerarea faptului că, în cauză, reclamantul a cerut restituirea în natură a imobilului iar Primăria municipiului Focşani îi datorează despăgubiri civile (reprezentând valoarea de circulaţie, astfel cum a fost stabilită prin expertiză, însuşită de instanţă) întrucât a înstrăinat o parte din imobil şi a încasat preţul.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 101 din 27 iunie 2003 a admis apelul declarat de Primăria municipiului Focşani şi a schimbat sentinţa civilă nr. 45 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea în sensul că a respins acţiunea reclamantului ca fiind prematur introdusă, cu motivarea că acţiunea în justiţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001 nu poate fi promovată decât după epuizarea procedurii administrative, care este obligatorie şi prealabilă.
Prin Decizia nr. 3032 din 15 aprilie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantul H.J. împotriva deciziei civile nr. 1001 din 27 iunie 203 a Curţii de Apel Galaţi. A dispus casarea acestei decizii precum şi a sentinţei nr. 45 din 17 februarie 20903 a Tribunalului Vrancea iar pe fond, Primăria municipiului Focşani a fost obligată să emită dispoziţie conform Legii nr. 10/2001.
Reclamantul H.J. a cerut revizuirea acestei din urmă decizii în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. iar prin Decizia nr. 10314 din 8 decembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis cererea de revizuire a deciziei nr. 3032 din 15 aprilie 2005 a ÎCCJ. A schimbat în tot Decizia, în sensul că a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 101 din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului declarat de Primăria municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 45 din 17 februarie 2003 a Tribunalului Vrancea, reţinând că absenţa răspunsului persoanei juridice deţinătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului iar acest refuz trebuie cenzurat de instanţă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, rejudecând apelul, prin Decizia nr. 143 A din 8 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 45 din 17 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în temeiul aceloraşi considerente avute în vedere de instanţa de fond. A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului 400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focşani.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Focşani a susţinut că, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1095 din 15 septembrie 2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al legii din Legea nr. 247/2005, competentă de a stabili şi de a acorda cuantumul despăgubirilor este Comisia Centrală de pe lângă Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor şi nu Primăria municipiului Focşani.
Recurenta-pârâtă a susţinut că, având în vedere prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţele de fond şi apel puteau să constate cel mult faptul că reclamantul are dreptul la despăgubiri în sumă de 507.410.946 lei şi să oblige Primăria municipiului Focşani la emiterea dispoziţiei privind acordarea de despăgubiri şi nicidecum s-o oblige la plata acestei sume, astfel cum s-a dispus, greşit de instanţe.
Recurenta-pârâtă a mai susţinut că vânzarea imobilelor către P.M. şi P.E. s-a făcut în temeiul Legii nr. 112/1995, că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată pe o lege specială şi nu pe dreptul comun şi că, date fiind prevederile Legii nr. 10/2001, în situaţia în care imobilul sau o parte din imobilul ce face obiectul de reglementare al legii nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor legale către foştii chiriaşi, Primăria municipiului Focşani poate doar propune despăgubiri, fără a putea fi obligată să le plătească întrucât altele sunt instituţiile abilitate să facă această plată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Astfel cum reiese din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul H.J. a cerut Primăriei municipiului Focşani să-i restituie în natură imobilul situat în Focşani, jud. Focşani, notificare la care nu a primit nici un răspuns dar pe care Primăria municipiului Focşani a confirmat că a înregistrat-o sub nr. 15466 din 8 august 2001 (conform întâmpinării formulate în faza procesuală a fondului, fila 24 din dosarul nr. 1323/2002 al Tribunalului Vrancea) .
Ulterior datei la care a fost notificată, Primăria municipiului Focşani a vândut lui P.F.M. şi P.M.E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1737 din 16 mai 2002 de notar public T.R., o parte din imobilul ce a făcut obiectul notificării.
Aşa fiind, nu se poate reţine că Primăria municipiului Focşani ar fi înstrăinat o parte din imobil, în anul 2002, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 către foştii chiriaşi, cum neîntemeiat susţine în motivele de recurs, câtă vreme fusese notificată, în anul 2001, de fostul proprietar, care ceruse, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului în natură.
În mod corect, instanţa de fond, prin sentinţa confirmată de instanţa de apel, în cadrul procesual stabilit de Legea nr. 10/2001, a statuat că Prefectura judeţului Vrancea nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi a stabilit în sarcina pârâtei Primăriei municipiului Focşani obligaţia de a-i plăti reclamantului despăgubiri civile pentru înstrăinarea imobilului care a fost proprietatea sa.
Aceasta deoarece Primăria municipiului Focşani a fost cea care a încasat preţul pentru terenul înstrăinat în anul 2002 (sporindu-şi patrimoniul), cu ignorarea faptului că în anul 2001 fusese investită cu soluţionarea notificării ce viza tocmai acest teren, aflându-se astfel într-o evidentă culpă, ce nu poate fi înlăturată de existenţa dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 care, în atari circumstanţe, nu-şi găsesc aplicare în cauza dedusă judecăţii iar susţinerile recurentei-pârâte conform cărora competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor este Comisia Centrală de pe lângă Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor nu sunt fondate.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că Decizia atacată este legală şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focşani prin primar împotriva deciziei nr. 143 A din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3131/2007. Civil → |
|---|
