ICCJ. Decizia nr. 3169/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3169
Dosar nr. 3511/46/200.
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 21 februarie 2006, contestatoarele V.V.P. şi D.M. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 74 din 20 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Drăgăşani, în baza Legii nr. 10/2001, prin care li s-a respins notificarea nr. 16/2003, ca fiind formulată peste termenul prevăzut de lege.
În motivare, contestatoarele au arătat că sunt moştenitoarele autorilor V.R. şi V.P., care au deţinut în proprietate un teren de 482 mp şi o casă din cărămidă, imobile expropriate în baza Legii nr. 120/1988, pentru care ele au solicitat acordarea de despăgubiri.
Au mai arătat că dispoziţia emisă de primar este nelegală, deoarece ele au depus în termenul legal cererea de despăgubiri şi nu s-a reţinut că acest termen a fost prelungit ulterior prin diferite acte legislative, iar anterior notificării, contestatoarele formulaseră cereri de restituire a imobilelor.
Prin sentinţa civilă nr. 406 din 8 iunie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 74 din 20 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Drăgăşani şi l-a obligat pe acesta să rezolve notificarea nr. 16/2003 pe fond.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţia dată de primar este nelegală, pentru că, în speţă trebuiau să se aibă în vedere şi cererile anterioare adresate aceleiaşi instituţii şi care au rămas nerezolvate până în prezent, ori, să le dea contestatoarelor, în termenul prevăzut de lege, îndrumările necesare pentru a formula notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin intermediul unui executor judecătoresc, lucru pe care primarul nu l-a făcut.
S-a reţinut, că autorul contestatoarelor a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, dar aceasta a rămas fără răspuns, iar prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei s-a prevăzut că notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia, se vor înainta în termen de 60 de zile comisiilor comunale, orăşeneşti, municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi Legii nr. 1/2000.
Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 258/A din 22 noiembrie 2006, a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul că a respins contestaţia.
S-a reţinut, în esenţă, că, întrucât notificarea înaintată de cele 2 contestatoare, s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, care este un termen de decădere, în mod nelegal a dispus prima instanţă anularea dispoziţiei şi obligarea primarului de a se pronunţa asupra fondului.
Împotriva acestei decizii contestatoarele au declarat recurs şi au susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod nelegal că nu au formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, întrucât prin Legea nr. 247/2005 se prevede că notificărilor nesoluţionate până la data intrării ei în vigoare, li se aplică dispoziţiile art. 5 alin. (2), care menţionează că alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De aceea, consideră că aceste prevederi legale trebuiesc aplicate prin analogie şi notificărilor înregistrate anterior şi nesoluţionate până la adoptarea Legii nr. 247/2005.
Recursul este nefondat faţă de susţinerile contestatoarelor şi faţă de considerentele corecte ale curţii de apel.
Aşa cum corect s-a reţinut, notificarea contestatoarelor s-a înregistrat la 24 aprilie 2003.
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea persoanei îndreptăţite trebuia făcută în 6 luni, termenul fiind prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la 14 februarie 2002.
Întrucât termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată (fost art. 21) este un termen de decădere, el nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, dispoziţia primarului de respingere a notificării pentru nerespectarea termenului legal este dată cu respectarea normelor speciale imperative.
Corect s-a reţinut că dispoziţiile din Titlul I din Legea nr. 247/2005 se referă la notificările nesoluţionate până în prezent şi nicidecum la cele nedepuse în termen şi cu privire la cu totul alte imobile, respectiv la construcţii situate în extravilanul localităţii aparţinând exploataţiilor agricole sau la construcţiile de pe terenurile forestiere.
Astfel, curtea de apel, reţinând corect că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică, a schimbat-o respingând contestaţia formulată şi a pronunţat o hotărâre legală.
Pentru aceste motive, criticile exprimate nefiind întemeiate, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de V.V.P. şi D.M. împotriva deciziei nr. 258/A din 22 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3167/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3171/2007. Civil → |
|---|
