ICCJ. Decizia nr. 3171/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3171
Dosar nr. 5040/42/200.
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 februarie 2006 la Tribunalul Buzău, reclamanta I.T. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Scorţoasa şi Comuna Scorţoasa prin Primar, anularea dispoziţiei nr. 591/2001 emisă de Primarul comunei Scorţoasa, de respingere a notificării, prin care a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul în suprafaţă de 20 ha, situat în Buzău, constând în livadă, mărginită cu drumul Ogrăzii şi Cocoşatului, cu terenuri expropriate în 1945, până la Gura Izvorului Seaca, cu terenurile expropriate în anii 1920 şi 1945 cu pârâul Săratei şi locul bisericii Policiori, făcând parte din moşia Policiori – Scorţeni.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate prin actul de vânzare-cumpărare din 6 februarie 1947 autentificat sub nr.11808 din 19 martie 1947 şi având în vedere că imobilul se află în prezent în proprietatea statului, se naşte prezumţia legală a preluării abuzive.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 406 din 26 aprilie 2006, a respins ca nefondată contestaţia formulată de I.T., în contradictoriu cu Primarul comunei Scorţoasa şi comuna Scorţoasa prin Primar, cu motivarea că aceeaşi cerere a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că, în mod greşit a fost respinsă acţiunea, întrucât deşi a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, nu i se poate reţine vreo culpă procesuală, în sensul nedovedirii pretenţiilor deoarece chiar prin cererea introductivă a solicitat probe.
A mai arătat că dacă instanţa ar fi încuviinţat proba cu expertiză imobiliară, problemele neelucidate ar fi fost lămurite, astfel că instanţa de fond nu şi-a îndeplinit rolul activ stabilit prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză imobiliară topo.
Curtea de Apel Ploieşti secţia civilă, prin Decizia nr.387 din 14 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.T., prin mandatar L.P.
Pentru a decide astfel, a reţinut, că deşi apelanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta nu a dovedit circulaţia juridică a imobilului, respectiv dacă terenul se mai afla în proprietatea autorilor la data preluării de către stat cât şi a actului normativ de trecere în proprietatea statului.
A mai reţinut, că din adresa nr. 652 din 13 februarie 2006 emisă de Primăria comunei Scorţoasa rezultă că suprafaţa de teren solicitată nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 ci a Legii nr. 18/1991, întrucât terenul se afla în extravilanul localităţii, astfel că cererea apelantei de încuviinţare a probei cu expertiză imobiliară şi înscrisuri a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.T. prin mandatar L.P., susţinând că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 3 lit. a) şi ale art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluţionarea notificării se face în funcţie de faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului ceea ce nu constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu.
Recurenta a mai arătat că, în considerentele deciziei atacate, se reţine că imobilul nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind situat în extravilanul localităţii.
Această susţinere se bazează exclusiv pe o adresă emisă de Primăria Scorţoasa, parte în această cauză.
Faţă de această probă, instanţa de apel a considerat expertiza topo solicitată ca fiind inutilă.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea evocării fondului de către instanţa de apel.
Recursul este întemeiat.
Apelul este o cale de atac devolutivă ce declanşează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situaţia de fapt cât şi cu privire la problemele de drept dedus judecăţii.
Instanţa de apel, poate încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrative la prima instanţă, precum şi administrarea altor probe dacă le consideră necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Instanţa de apel a reţinut, pe baza adresei nr. 652 din 13 februarie 2006 emisă de intimata-pârâtă, că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind situat în extravilanul localităţii, considerând inutilă expertiza topo solicitată de recurentă.
Fundamentându-şi soluţia pe o astfel de adresă, instanţa de apel, nu a stabilit situaţia de fapt, încălcând principiul rolului activ al judecătorului.
Faţă de insuficienţa probatoriului, instanţa avea obligaţia să administreze proba cu expertiză topo, stabilind cu certitudine amplasamentul şi regimul juridic al imobilului în litigiu.
În raport de cele de mai sus arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, Decizia casată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
În rejudecare se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.I. împotriva deciziei nr. 387 din 14 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3169/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3074/2007. Civil → |
|---|
