ICCJ. Decizia nr. 3332/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3332
Dosar nr. 1257/85/2007
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Sibiu, la 2 martie 2007, reclamanţii V.I. şi V.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 1661 din 15 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, prin care:
- a fost respinsă cererea de restituire în natură a cotei de ½ din terenul în suprafaţă totală de 3456 mp înscris în C.F. nr. 16497 Sibiu;
- s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordate de titluri de despăgubire pentru cota de ½ din terenul menţionat.
În cuprinsul acţiunii (contestaţiei) reclamanţii au arătat că în calitate de succesori testamentari ai defunctei R.M., fostă proprietară a imobilului, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de 3456 mp.
Soluţionând litigiul în primă instanţă Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 823 din 21 iunie 2007, a respins acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanţi cu motivarea că, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru cota de ½ parte din imobilul aflat în litigiu.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 243/A din 14 septembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat în tot sentinţa pronunţată de Tribunalul Sibiu în sensul că a admis contestaţia, a anulat parţial dispoziţia nr. 1661/2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu şi a obligat instituţia primarului să emită o nouă dispoziţie prin care să propună despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren de 3456 mp.
În cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de teren aflată în litigiu şi nu doar pentru o cotă parte de ½.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Primarul Municipiului Sibiu susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001 deoarece, în calitate de succesori testamentari ai M.R., care era proprietară doar a unei cote de ½ din imobil, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii doar pentru cota parte de proprietate care a aparţinut autoarei testamentului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 dina ceastă lege, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În prezentul litigiu, terenul în suprafaţă de 3456 mp a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în baza Decretului nr. 91/1982. Preluarea abuzivă nu a fost contestată de pârât. Întreaga suprafaţă de teren expropriată este ocupată, în prezent de blocuri de locuinţe, căi de acces, drumuri şi alei. Cum lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, restituirea în natură nu este posibilă, aşa încât măsurile reparatorii pot fi stabilite doar în echivalent.
Terenul de 3456 mp a aparţinut în coproprietate A.T. (cota de 6/8) şi fiilor acesteia M.R. (cota de 1/8) şi I.T. (cota de 1/8). Ca urmare a decesului A.T., moştenitorii acesteia au fost cei doi descendenţi, astfel încât proprietari ai terenului, în cote de câte ½ au rămas R.M. şi fratele său T.I. Starea aceasta de coproprietate nu a fost contestată de pârât pe parcursul procesului.
După adoptarea Legii nr. 10/2001, R.M. a formulat, la data de 16 octombrie 2001, notificare prin care a cerut măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren expropriată.
T.I., fratele M.R., a decedat la 10 septembrie 1994, unica moştenitoare fiind soţia supravieţuitoare, T.M., deoarece R.M. nu a acceptat moştenirea (fila 107).
Soţia supravieţuitoare a lui T.I. nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite. Certificatul de legatar nr. 86 emis de notarul public la 8 octombrie 2004 (fila 11) atestă că reclamanţii V.I. şi V.A. sunt succesori testamentari ai M.R., decedată la 7 septembrie 2004. Prin art. 4 alin. (3) aceeaşi Lege nr. 10/2001 s-a prevăzut că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
Situaţia de fapt enunţată conduce la concluzia că R.M. a cules drepturile de moştenire în urma fratelui său T.I., în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ea fiind singura succesibilă care a depus notificare, aşa cum a hotărât şi a motivat, corect, instanţa de apel prin Decizia atacată cu recurs.
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, urmează a fi respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 243/A din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2007. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3239/2007. Civil → |
|---|
