ICCJ. Decizia nr. 4141/2007. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4141/200.
Dosar nr. 12880/54/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 320 din 29 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 140/2006, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.N., D.G. şi S.C. împotriva pârâtelor S.N.L.O. SA şi E.M.C. Roşia, jud. Gorj.
Au fost obligate în solidar pârâtele la plata către reclamanţi, după cum urmează : 340.216,10 RON către B.N.; 141.757,06 RON către S.C.; 85.055,03 RON către D.G., cu coeficientul de inflaţie calculat la data efectivă a plătii.
Au fost obligate în solidar pârâtele la plata către reclamanţi a sumei, de 25.000.000 lei ROL reprezentând taxă de timbru, onorariu de expert şi onorariu avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, în baza probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pârâta E.M.C. Roşia a utilizat în procesul de producţie invenţia autorilor pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005, 95 bucăţi dispozitiv electronic de pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat (din care 3 astfel de dispozitive sunt inactive din iulie 2005, iar un dispozitiv din octombrie 2005), profitul obţinut de E.M.C. Roşia în urma aplicării invenţiei pentru perioada 01 ianuarie 2003- 21 decembrie 2005 fiind de 2.535.543 RON, E.M.C. Roşia aparţinând, în perioada în cauză, S.N.L.O. Tg. Jiu.
Instanţa de fond a stabilit că autorilor invenţiei li se cuvin drepturi de autor reprezentând o cotă de 30 % din venitul net pentru primul an de utilizare a invenţiei şi o cotă de 20 % pentru următorii ani, din sumele astfel calculate o cotă de 60 % revenindu-i lui B.N., o cotă de 20 % lui S.C. şi o cotă de 15 % lui D.G.
Instanţa de fond a valorificat expertiza întocmită de experţii A.D. şi D.O., deoarece punctul de vedere al expertului asistent O.O. nu cuprinde o argumentare, atâta vreme cât se face menţiunea „că este imperios necesară prezentarea unui punct de vedere autorizat al conducerii E.M.C. Roşia vizat de către conducerea S.N.L.O. SA Tg. Jiu", această susţinere neputând fi luată în calcul pentru că, dacă conducerea E.M.C. Roşia şi S.N.L.O. SA Tg. Jiu ar fi ajuns la această concluzie, ar fi efectuat benevol plata drepturilor de autor.
Instanţa de fond a statuat că reclamanţilor li se cuvine coeficientul de inflaţie pentru sumele stabilite prin expertiză de la data pronunţării hotărârii până la achitarea efectivă a sumelor datorate, conform calculelor realizate prin expertiza contabilă.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 969 C. civ., ale Legii nr. 64/1991, HG nr. 499/2003 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 cât şi ale Legii nr. 203/2002 şi a admis în parte acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii B.N., D.G. şi S.C., precum şi pârâta S.N.L.O. SA.
Reclamanţii au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul neobligării pârâtelor şi la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data efectuării plăţii, precum şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, în sensul că este prea mic.
Reclamanţii au arătat că practica judiciară în materie este unitară, în sensul că, în cazuri similare, debitoarele drepturilor pentru aplicarea invenţiilor au fost obligate şi la plata dobânzilor legale, iar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, nu s-au avut în vedere actele doveditoare şi Nota de cheltuieli depuse la dosar. Sub acest ultim aspect, s-a motivat că nu se justifică reducerea onorariului de avocat, iar admiterea în parte a acţiunii, ar justifica, eventual, numai o reducere de 12 %, întrucât acţiunea s-a admis în procent de 88 %.
Pârâta S.N.L.O. a adus mai multe critici raportului de expertiză avut în vedere de instanţă, în sensul că nu prezintă situaţia reală şi obiectivă, luându-se în calcul documentele nesemnate de conducerea E.M.C. Roşia, neştampilate şi neînregistrate şi nu contractul nr. 2925/2000, care a încetat la 31 decembrie 2003, din raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni nerezultând nici dacă s-a calculat profitul net şi nu cel brut; ca atare, în mod greşit prima instanţă a respins cererea de efectuare a unei noi expertize. S-a motivat de asemenea că E.M.C. Roşia a cumpărat, ca terţ, dispozitivele respective, de la o altă unitate, astfel încât drepturile de autor pot fi solicitate de la unitatea producătoare şi nu de la S.N.L.O. sau E.M.C. Roşia.
Pârâta S.N.L.O. a formulat, la data când au avut loc dezbaterile asupra apelului, o cerere de completare a probatoriilor, în sensul efectuării unei noi expertize, date fiind criticile aduse expertizei efectuată la instanţa de fond, de către experţii desemnaţi de instanţă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 869 din 09 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanţii B.N., D.G. şi S.C. împotriva sentinţei civile nr. 320 din 29 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâtele şi la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acţiunii - 23 decembrie 2005 - şi până la data plăţii, cheltuielile de judecată fiind în cuantum de 11.036,6 RON pentru reclamantul B.N.; 3.032,2 RON pentru reclamantul D.G.; 5.032,6 RON pentru reclamantul S.C.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.N.L.O. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
A luat act că apelanţii reclamanţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cererea formulată de pârâtă în apel, de efectuare a unei noi expertize a fost respinsă de instanţa de control judiciar ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere că prima expertiză s-a dovedit a fi obiectivă şi concludentă, mai ales dat fiind rolul activ al primei instanţe. Astfel, instanţa de fond a încuviinţat expert asistent pentru pârâte, a încuviinţat ca experţii să răspundă la obiectiunile formulate de S.N.L.O. şi, constatând diferenţele între punctele de vedere ale experţilor, cu privire la drepturile băneşti ce revin reclamanţilor, a solicitat explicaţii în acest sens. După precizările făcute de experţi, sub acest aspect, la instanţa de fond pârâta S.N.L.O. nu a mai formulat nici o cerere de efectuare a unei noi expertize.
Instanţa de apel a reţinut că nici în motivarea apelului, pârâta S.N.L.O. nu a solicitat completarea probatoriilor cu o nouă expertiză, această cerere fiind formulată abia cu ocazia dezbaterilor asupra apelului şi că potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ., părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Cu referire la critica formulată de pârâtă vizând faptul că în mod greşit tribunalul a respins solicitarea de a se efectua o nouă expertiză, instanţa de apel a constatat că este nefondată, întrucât, după depunerea notelor explicative date de experţi, pârâta nu a mai formulat nici o cerere de probatorii şi, mai mult, pârâtele nici nu au fost prezente cu ocazia judecăţii pe fond a cauzei.
Instanţa de apel a constatat că sunt neîntemeiate criticile aduse raportului de expertiză întocmit de experţii desemnaţi de instanţă, cu participarea expertului asistent, propus de pârâte (cu opinia separată din partea acestuia), întrucât expertiza şi-a fundamentat calculul chiar pe adresa nr. 142 din 21 aprilie 2006 a E.M.C. Roşia, care precizează utilajele, numărul utilajelor ce folosesc invenţia şi eficienţa folosirii invenţiei respective, neoperându-se nici o modificare a eficienţei economice recunoscute de E.M.C. Roşia, ci numai un calcul aritmetic de verificare, pentru a se răspunde obiectivelor stabilite de instanţă. Referitor la contractele avute în vedere de experţi (nr. 6252/2002 şi nr. 2925/2000) instanţa de apel a reţinut că ambele contracte prevedeau aceeaşi cotă ce se cuvenea autorilor invenţiei din eficienţa economică obţinută şi că pârâta nu poate absolvită de plata drepturilor cuvenite autorilor invenţiei, pe motiv că n-ar fi încheiat contract sau că acesta ar fi expirat, atâta timp cât s-a făcut dovada că aplică invenţia reclamanţilor şi obţine beneficii ca urmare a exploatării acesteia; de altfel, din actele dosarului, rezultă că pârâta îşi justifică plăţile făcute către inventatori, din proprie iniţiativă în 2002, ca „venituri din drepturi de proprietate intelectuală" acordate în temeiul contractului nr. 6252/ 05/2002. Este de asemenea nefondată şi susţinerea apelantei pârâte, în ceea ce priveşte venitul net sau brut ce se cuvine reclamanţilor, atâta timp cât prin expertiză s-a calculat cuantumul drepturilor de autor în raport de profitul net obţinut prin folosirea invenţiei; ceea ce înseamnă că s-a calculat venitul net ce se cuvine reclamanţilor, şi nu venitul brut.
Critica pârâtei, referitoare la obligaţia unităţii care fabrică dispozitivele respective, la plata drepturilor de autor, şi nu a pârâtelor, vine în contradicţie chiar cu ceea ce a decis Consiliul de Administraţie al C.N.L.O. prin art. 13 din Hotărârea nr. 11/1999 a Consiliului de Administraţie al C.N.L.O. şi cu Nota Serviciului Tehnic - Direcţia Producţie a C.N.L.O. SA în care se arăta că dispozitivul este montat şi funcţionează la E.M.C. Rovinari, Peşteana, Pinoasa, etc. şi se solicita Consiliului de Administraţie să aprobe acordarea drepturilor cuvenite autorilor.
Instanţa de apel a motivat că drepturile cuvenite autorilor invenţiei se acordă de unitatea care aplică invenţia şi nu cea care fabrică dispozitivele respective, astfel încât nici sub acest aspect criticile pârâtei nu sunt fondat.
Cu privire la apelul declarat de reclamanţi, instanţa de apel a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente:
Pentru neexecutarea obligaţiei de plată a drepturilor băneşti ce se cuvin reclamanţilor, pârâtele datorează daune - interese, iar potrivit art. 1088 C. civ., daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală; aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă şi se datorează din ziua cererii de chemare în judecată.
Cum reclamanţii au solicitat plata dobânzilor legale, atât prin acţiune, cât şi prin concluziile scrise depuse la dosar, în mod nelegal prima instanţă nu a admis şi acest capăt de cerere.
Şi cea de a doua critică adusă sentinţei s-a constatat că este întemeiată, având în vedere Nota de cheltuieli (fila 145 dosar fond) şi chitanţele de plată depuse la dosar raportat la prevederile art. 274 C. proc. civ., care obligă la plata cheltuielilor de judecată, pe cel care cade în pretenţii.
Din cuantumul cheltuielilor efectuate de fiecare dintre reclamanţi constând în taxe de timbru, onorariu de expert şi onorariu de avocat, instanţa de apel a dedus un procent de 12% din taxele de timbru, având în vedere că acţiunea a fost admisă în parte.
Instanţa de apel a constatat că obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată, în cuantum mai mic decât cel ce rezultă din actele doveditoare, este nelegală, astfel încât, şi sub acest aspect critica reclamanţilor s-a dovedit a fi fondată şi, în consecinţă, a majorat cuantumul cheltuielilor de judecată pentru fiecare reclamant, astfel cum au fost probate.
Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" brevetate sub nr. RO 102593/1989 (ai căror inventatori sunt reclamanţii) nu sunt folosite la E.M.C. Roşia, care foloseşte dispozitive intitulate „Convertizoare statice rotrice tip CSR 630 - P", pe care le achiziţionează de la SC I.E. SA CRAIOVA şi că deşi a invocat acest aspect în faza procesuală a fondului, instanţele nu s-au pronunţat în mod clar asupra acestui aspect. Pârâta a susţinut că instanţele de fond şi apel au omis să stabilească, fără echivoc, regimul juridic al produselor CSR utilizate în procesul de producţie de E.M.C. Roşia, în sensul clarificării legăturii dintre acestea şi invenţia brevetată de reclamanţi şi, dacă ar exista legătură, în ce temei ar produce SC I.E. SA aceste produse şi cine plăteşte drepturile de autor dacă acestea sunt comercializate terţilor.
Prin al doilea motiv de recurs recurenta-pârâtă a invocat că expertiza omologată de instanţa de fond s-a dispus în baza contractului nr. 6252/2002 despre care reclamanţii au pretins, eronat, că se găseşte în arhiva E.M.C. Roşia întrucât contractul a fost încheiat cu E.M.C. Rovinari.
Recurenta-pârâtă a susţinut, prin al treilea motiv de recurs, că desfăşurarea procesului s-a făcut cu încălcarea de către instanţele de fond şi apel a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi că instanţa de apel în mod eronat a reţinut că S.N.L.O. Tg. Jiu nu a solicitat primei instanţe efectuarea unei noi expertize deoarece cererea pentru efectuarea unei contraexpertize era inserată în conţinutul obiecţiunilor la raportul de expertiză. Recurenta-pârâtă a susţinut că din analiza documentelor pe baza cărora s-a întocmit expertiza se poate observa că drepturile băneşti au fost calculate în baza contractului nr. 2925/2003 care îşi încetase aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2003 şi a cărui valabilitate este îndoielnică datorită clauzelor contradictorii pe care le conţine.
Recurenta-pârâtă S.N.L.O. SA Tg. Jiu a conchis că instanţele s-au pronunţat asupra fondului fără să-i de a posibilitatea să facă apărările ce se impuneau în cauză deşi aveau îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale şi a cerut admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cu îndrumarea de a se dispune efectuarea altei expertize tehnico-economice în cauză.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs înalta Curte constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamanţilor a fost iniţiat ca urmare a faptului că pârâtele E.M.C. Roşia şi S.N.L.O. SA Tg. Jiu nu au mai efectuat plata drepturilor de autori ce li se cuveneau ca urmare a folosirii de către pârâte a invenţiei lor „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" începând cu data de 01 martie 2003 deşi, până la data de 31 decembrie 2002, E.M.C. Roşia (subunitate a S.N.L.O. SA) le achitase aceste drepturi.
Astfel fiind, susţinerea recurentei-pârâte Că „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" brevetate sub nr. RO 102593/1989 (ai căror inventatori sunt reclamanţii) nu sunt folosite la E.M.C. Roşia, care foloseşte dispozitive intitulate „Convertizoare statice rotrice tip CSR 630 - P", pe care le achiziţionează de la SC I.E. SA CRAIOVA apare ca nefondată, faţă de faptul că, pentru o perioadă de timp, reclamanţilor le-au fost plătite drepturi de autor pentru acest dispozitiv inventat de ei şi pe care îl folosesc pârâtele în activitatea lor (aşa cum reiese din înscrisurile depuse reclamanţi în recurs).
Este de reţinut că în fazele procesuale anterioare, apărările formulate de pârâte nu au vizat faptul că la E.M.C. Roşia nu se folosesc dispozitivele inventate de reclamanţi ci dispozitivele CSR 630 - P, care ar fi diferite de dispozitivele reclamanţilor, din întregul material probator administrat în cauză rezultând tocmai contrariul celor afirmate prin motivele de recurs.
Astfel, în „Nota" Serviciului Tehnic - Direcţia Producţie a C.N.L.O. SA întocmită referitor la propunerea de acordare a drepturilor cuvenite autorilor pentru invenţia „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", brevet de invenţie nr. 102593/1989 Se menţionează: „Dispozitivul se execută conform Brevetului nr. 102593 sub denumirea Controler Static al curentului rotoric CSR 630 de către producătorul I.E. Craiova. Dispozitivul este montat şi funcţionează la E.M.C. Rovinari, Peşteana, Pinoasa, Motru, Jilţ, Mehedinţi" şi se solicită Consiliului de Administraţie să aprobe acordarea drepturilor cuvenite autorilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1991 şi încheierea contractelor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 64/1991 între autori şi exploatările care aplică invenţia, având în vedere că soluţia tehnică descrisă în brevetul nr. 102593 face obiectul cererii de realizare tehnică nr. 7107/1998 cu titlu „Modernizarea acţionărilor electrice de la transportoarele de mare capacitate din carierele de lignit ale C.N.L.O. ", (fila 11 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj).
Totodată, prin art. 13 din Hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 1999, Consiliul de Administraţie C.N.L.O. SA îşi însuşeşte şi aprobă acordarea drepturilor cuvenite autorilor pentru invenţia Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone CU rotor bobinat" (fila 12 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj).
Critica vizând faptul că expertiza omologată de instanţa de fond s-a dispus în baza contractului nr. 6252/2002 care nu se găseşte în arhiva pârâtei E.M.C. Roşia nu are relevanţă câtă vreme la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri emanând de la E.M.C. Motru, E.M.C. Berbeşti, EM Mehedinţi din care reiese că aceste exploatări miniere le plătesc reclamanţilor drepturi de autor pentru folosirea „Dispozitivului electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" în baza contractelor pe care le-au încheiat cu reclamanţii, cota de 20% din eficienţa economică obţinută de E.M.C. Roşia pentru calculul drepturilor de autor , avută în vedere la efectuarea expertizei, neputând fi mai mică decât cota plătită de societăţile miniere care au încheiat contracte cu reclamanţii şi exploatează licit invenţia.
De altfel, obligaţia S.N.L.O. SA Tg. Jiu de a plăti drepturi de autor inventatorilor ai căror invenţii Ie-a folosit - fără să încheie contracte de cu aceştia - în acelaşi cuantum din eficienţa economică realizată, ca şi societăţile care au încheiat astfel de contracte, a fost constatată prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în cazuri similare (filele 14-21 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj).
Nici critica recurentei-pârâte în sensul că, prin expertiză, drepturile băneşti au fost calculate în baza contractului nr. 2925/2003 (data corectă a contractului fiind 2000) deşi îşi încetase aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2003, nu sunt fondate având în vedere că pârâta E.M.C. Roşia a confirmat, prin adresa nr. 142 din 21 aprilie 2006, avută în vedere de expert la efectuarea expertizei, că în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2005, în carierele de exploatare minieră aparţinând E.M.C. Roşia, s-au utilizat 95 de dispozitive electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat pe 47 din utilajele folosite în producţie (filele 93-94 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj), în cauză nefiind făcută nici o dovadă în sensul că după încetarea aplicabilităţii contractului menţionat, dispozitivele pentru folosirea cărora pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor au fost înlocuite cu altele, ale altor autori.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei se constată totodată că susţinerile recurentei-pârâte în sensul că instanţele de fond şi apel ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi nu ar fi manifestat rol activ în soluţionarea cauzei sunt total nefondate.
Astfel, atât instanţa de fond cât şi cea de apel le-au acordat părţilor posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă.
Instanţa de fond a administrat probatorii, a dispus efectuarea expertizei, a stabilit obiectivele la care expertul trebuia să răspundă, a încuviinţat expert asistent pentru pârâte, a încuviinţat ca experţii să răspundă la obiecţiunile formulate de pârâta S.N.L.O. şi, constatând diferenţe între punctele de vedere ale experţilor, a solicitat explicaţii în acest sens tocmai pentru a fi în măsură să procedeze la temeinica şi legala soluţionare a cauzei.
Acelaşi rol activ l-a manifestat şi instanţa de apel care a dat posibilitatea părţilor să cunoască reciproc, motivele de apel, să formuleze apărări şi să depună înscrisuri în dovedirea motivelor invocate.
Împrejurarea că instanţele de fond şi apel nu au dispus efectuarea unei noi expertize nu o îndreptăţesc pe recurenta-pârâtă să susţină că, procedând astfel, nu şi-au manifestat rolul activ şi au încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. atâta timp cât ambele instanţe au motivat amplu, cu argumente justificate de ce nu se impunea efectuarea unei alte expertize decât cea administrată, care era fundamentată pe informaţiile şi datele furnizate de reprezentanţii pârâtelor.
În raport cu considerentele menţionate apare ca neîntemeiată şi lipsită de relevanţă şi susţinerea recurentei-pârâte că instanţele de fond şi apel au omis să stabilească, fără echivoc, regimul juridic al produselor CSR utilizate în procesul de producţie de E.M.C. Roşia, în sensul clarificării legăturii dintre acestea şi invenţia brevetată de reclamanţi, motivul pentru care SC I.E. SA ar produce aceste produse şi partea care trebuie să plătească drepturile de autor dacă acestea sunt comercializate terţilor.
Având în vedere temeiurile arătate, se constată că Decizia atacată este legală şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi cum, în speţă, intimaţii-reclamanţi au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanţa depusă la dosar, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 869 din 09 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3600 (treimiişasesute) lei către intimatul-reclamant B.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2007. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3342/2007. Civil → |
|---|
