ICCJ. Decizia nr. 3473/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3473
Dosar nr. 2911/57/200.
Şedinţa publică din 30 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 706 din 16 iunie 2006 a Tribunalului Alba, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul M.C. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Alba-lulia, reţinându-se că este persoană îndreptăţită la restituirea terenului în suprafaţă de 735 mp, înscris în C.F. nr. 29120 Alba lulia, nr. top 2937/4/1/1 şi nr. top 2937/4/1/2.
Pârâta a fost obligat să emită dispoziţie de restituire în natură a întregului imobil.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, potrivit extrasului de C.F., anexat la dosar, imobilul în litigiu a fost înscris, iniţial în C.F. 3260 Alba-lulia, făcând parte din parcela cu nr. top 2937/4, în suprafaţă totală de 1439 mp, aparţinând antecesorilor contestatorului M.N. şi M.F.
În baza încheierii nr. 1434/1978, imobilul a fost parcelat în două, cu nr.top 2937/4/1, în suprafaţă de 735 mp şi nr. top 2937/4/2 în suprafaţă de 704 mp.
Potrivit conţinutului adeverinţei nr. 834/2001, eliberată SC P. SA Alba-lulia şi a menţiunilor din C.F., parcela cu nr. top 2937/4/1 a fost expropriată în anul 1975 în baza Decretului nr. 281/1975 astfel: 335 mp de la antecesorul contestatorului şi 400 mp de la contestator, fiind întabulat în favoarea Statului Român în C.F. 29120 Alba-lulia, respectiv nr. top 2937/4/1/1, teren construibil în suprafaţă de 124 mp şi nr. top 2937/4/1/2 alei, accese şi zone verzi în suprafaţă de 611 mp, condiţii faţă de care imobilul intră sub incidenţa art. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte calitatea contestatorului de persoană îndreptăţită, s-a reţinut că acesta este îndreptăţit în nume propriu la restituirea suprafeţei de 400 mp, ce figurează în tabelul anexă la decretul de expropriere.
De altfel, instanţa a avut în vedere cererea contestatorului prin care a solicitat întreaga suprafaţă expropriată, în care a inclus-o şi pe cea aparţinând antecesorilor săi, decedaţi la momentul apariţiei Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 424 din 25 aprilie 2005, emisă de Primarul municipiului Alba-lulia s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a contestatorului numai pentru suprafaţa de teren ce s-a expropriat de la el şi pentru cota de ½ de la antecesorul său M.N., din suprafaţa de 335 mp, motiv pentru care, reţinându-se că este îndreptăţit la restituirea întregii suprafeţe ce s-a expropriat de la antecesorii săi, s-a dispus anularea dispoziţiei.
Cu privire la modalitatea de restituire, faţă de concluziile raportului de expertiză, s-a reţinut că poate fi restituit în natură întreg terenul, deoarece pe el se află mai multe garaje, alei de acces la garaje şi o parte din centrala termică, în prezent dezafectată.
Pentru că pârâtul nu a făcut dovada existenţei autorizaţiilor pentru garaje, acestea fiind construcţii fără fundaţie, s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind posibilă restituirea în natură, ca regulă impusă de legea specială, şi s-a înlăturat apărarea părţii adverse, conform căreia scopul exproprierii a fost atins, prin evidenţierea garajelor şi aleilor de acces la ele.
Curtea de Apel Alba-lulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 361/A din 22 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Alba-lulia şi l-a obligat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că hotărârea apelată este legală şi temeinică, deoarece contestatorul a făcut dovada că terenul în discuţie este liber de construcţii, nefiind realizat scopul pentru care a fost expropriat şi calitatea sa de persoană îndreptăţită nu a fost contestată.
A mai reţinut că, apelantul nu a făcut dovada acordării despăgubirilor persoanei expropriate prin adresa emisă de SC P. SA Alba-lulia, fiind dovedită numai valoarea terenului la data exproprierii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Alba-lulia, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat că, greşit s-a restituit în natură terenul pretins de contestator, pentru că scopul exproprierii a fost realizat, lucrările avute în vedere ocupând funcţional tot terenul, care în prezent nu este liber, ci afectat de servituti şi alte amenajări de utilitate publică, ce aparţin domeniului public, potrivit HG nr. 974/2002.
Se susţine de către recurent că, instanţele trebuiau să aplice art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, adică să acorde măsuri reparatorii în echivalent.
Precizează, de asemenea, că greşit s-a aplicat art. 12 din aceeaşi lege, în condiţiile în care s-a dispus restituirea în natură a terenului, fără a fi obligat contestatorul să ramburseze suma reprezentând valoarea despăgubirii acordată cu ocazia exproprierii, actualizată.
În fine, ultima critică se referă la reţinerea greşită a calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Alba-lulia prin primar, deşi persoana deţinătoare este municipiul Alba-lulia, care potrivit art. 11 din Legea nr. 286/2006 are personalitate juridică.
Recursul motivat vizează, de fapt, aspecte care ţin de aplicarea Legii nr. 10/2001 şi permite încadrarea în disp. art. 304 pct 9 C. proc. civ.
Imobilul a cărui restituire s-a solicitat a aparţinut parţial contestatorului intimat şi parţial antecesorilor săi, fiind făcută dovada calităţii de persoană îndreptăţită a intimatului M.C.
Terenul a fost expropriat, fără ca proprietarii să primească despăgubirile corespunzătoare valorii sale la acel moment.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, prin concluziile căreia s-a stabilit că terenul în litigiu se află din punct de vedere administrativ situat în intravilanul localităţii Alba-lulia, pe el fiind evidenţiată o centrală termică, garaje şi alee de acces. Suprafaţa ocupată de construcţii fără fundaţie (garaje) este de 205 mp, ce include şi accesul la o parte dintre garaje.
Pe baza acestor concluzii, având în vedere disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că, terenul poate fi restituit în natură contestatorului, deoarece scopul exproprierii nu s-a realizat, în condiţiile în care acesta este afectat de garaje private şi alei de acces la ele, cât şi de o centrală termică în stare de nefunctionare.
Instanţele s-au mărginit la a constata că imobilul este liber, că acele construcţii evidenţiate de expert s-au edificat fără autorizaţie, că nu au fundaţie şi pot fi uşor demolabile, iar centrala termică este dezafectată, situaţie în care este posibilă restituirea în natură a terenului.
Întrucât, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale", se impunea să insiste ca expertul prin lucrarea întocmită să facă referiri concrete cu privire la starea în care se află centrala termică (în ce măsură mai este sau nu funcţională), la posibilităţile de demolare a garajelor şi dacă aleile de acces sunt uzitate numai pentru garaje ori şi pentru accesul la blocurile de locuinţe.
Potrivit aceluiaşi text enunţat, „judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Procedând altfel, instanţa de apel nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt privitoare la identificarea imobilului, vizând construcţiile existente pe el, ceea ce se poate realiza numai pe baza unui supliment de expertiză care să elucideze toate aspectele de mai sus.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza disp. art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, va dispune efectuarea unui supliment de expertiză, prin care să se identifice terenul în discuţie, în suprafaţă şi vecinătăţi, construcţiile existente pe respectivul teren, starea în care se află construcţiile, dacă sunt edificate pe fundaţie sau nu, dacă sunt uşor demontabile, în ce stare de funcţionare este centrala termică, pentru ca în raport de toate aceste aspecte, instanţa să se poată pronunţa cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii contestatorului.
Cu aceeaşi ocazie, instanţa se va pronunţa şi cu privire la calitatea procesuală pasivă a Primăriei Municipiului Alba-lulia, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în vigoare la data sesizării acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Alba-lulia prin primar împotriva deciziei nr. 361/A din 22 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 30 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3543/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3474/2007. Civil → |
|---|
