ICCJ. Decizia nr. 310/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 310
Dosar nr. 5792/44/200.
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 314 din 6 iunie 2005 Tribunalul Brăila a respins contestaţia formulată de S.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brăila împotriva dispoziţiei nr. 11652 din 16 mai 2004 emisă de pârât prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brăila. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâţilor M.V. şi M.I. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza înscrisurilor administrate în cauză, că în condiţiile în care s-a constatat prin mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile că reclamantul nu are calitatea de moştenitor al defunctului Ţ.M. nu poate pretinde restituirea imobilului din str. F. care a aparţinut defunctului.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a numiţilor M.V. şi M.I. s-a reţinut că în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001, această calitate nu o poate avea decât instituţia sau unitatea care a emis dispoziţia şi nu alte persoane.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul S.D. solicitând să se constate calitatea sa de moştenitor al fostului proprietar al imobilului în raport de testamentul lăsat de defunctul Ţ.I. verişoarelor sale, testament olograf datat la 15.08.1983 ulterior testamentului intimaţilor M. Acest testament ar trebui privit ca o revocare a testamentului lăsat de Ţ.I. intimaţilor M.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 892 A din 20 decembrie 2005 a respins apelul ca nefondat reţinând că prin sentinţa civilă nr. 3889/1984 Judecătoria sectorului 3 a constatat că M.I. şi defunctul M.G. al cărui moştenitor este M.V. sunt moştenitorii lui Ţ.I. în calitate de legatari universali, eliberându-se certificatul de moştenitor nr. 360/1985, iar prin sentinţa irevocabilă nr. 615/2002 aceeaşi instanţă a stabilit cu putere de lucru judecat că apelantul S.D. nu este moştenitorul lui Ţ.I. şi implicit a părinţilor acestuia, Ţ.M. şi M. proprietarii imobilului din Brăila.
Faţă de această situaţie apelantul reclamant nu are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la critica privind calitatea de moştenitor a reclamantului urmează a se constata că instanţa de apel a făcut o aplicaţiune corectă a legii.
Astfel, este de reţinut că în speţă ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de Legea specială nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea 247/2005, care, cu privire la dreptul de restituire prevede la art. 4 alin. (2) că de dispoziţiile sale beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Analizând înscrisurile administrate în cauză s-a observat că la fila 52 a dosarului de fond a fost depusă sentinţa civilă nr. 615/2002 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care s-a constatat că reclamantul S.D. nu are calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea certificatului de moştenitor nr. 360/1985 şi stabilirea calităţii sale de moştenitor după defunctul Ţ.I.
Implicit, prin această sentinţă s-a constatat că reclamantul S.D. nu are vocaţie succesorală de pe urma defunctului Ţ.I. şi nici de pe urma părinţilor acestuia Ţ.M. şi M.Ţ., proprietarii imobilului în litigiu.
Atât timp cât prin sentinţa civilă menţionată s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că reclamantul S.D. nu are vocaţie succesorală după foştii proprietari ai imobilului din str. F., testamentul olograf invocat în motivarea recursului nu are nici o relevanţă juridică.
Mai mult, este de observat că prin acest testament olograf datat la 15 august 1983 testatorul Ţ.I. a lăsat întreaga sa avere verişoarelor sale, una dintre acestea fiind mama recurentului, S.M. predecedată în anul 1973 şi care nu poate succede conform art. 654 C. civ.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 892 A din 20 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 17 ianuarie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 256/2007. Civil → |
|---|
