ICCJ. Decizia nr. 3614/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3614
Dosar nr. 141/105/2007
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 iunie 2005 la Tribunalul Prahova sub nr. 4616, B.S.V. a contestat dispoziţia nr. 4264/2005 emisă de Primarul Municipiului Ploieşti, solicitând anularea acesteia, şi restituirea în natură a imobilului din Ploieşti, compus dintr-un teren în suprafaţă de 71 mp.
În motivarea contestaţiei, petenta a arătat că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 2401/1981 a dobândit proprietatea imobilului din Ploieşti, compus dintr-o construcţie şi un teren de 71,50 mp indiviz din 286 mp preluat anterior de către stat prin expropriere, astfel că, în mod nelegal i s-a respins cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece terenul în suprafaţă de 71,50 mp preluat prin expropriere a fost proprietatea sa.
La termenul din 13 septembrie 2005 contestatoarea şi-a precizat acţiunea, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 71,50 mp teren, în loc de 71 mp, la data de 10 ianuarie 2006 a fost introdus în cauză ca intimat primarul municipiului Ploieşti iar la 18 aprilie 2006 P.T.I., a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu solicitând să i se respecte dreptul de proprietate asupra terenului situat în Ploieşti, cu ocazia soluţionării contestaţiei, motivându-se că autorul său a deţinut un teren de cea 160 mp situat în Ploieşti, în baza unui act de vânzare-cumpărare nr. 2563/1945 teren pe care 1-a solicitat de la intimaţi în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca urmare, intervenientul a solicitat ca la soluţionarea contestaţiei să se ţină seama de existenţa şi întinderea dreptului său de proprietate.
În urma probelor administrate cu acte, interogatoriu şi expertiză, Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 1017 din 19 septembrie 2006 a admis contestaţia formulată de B.S.V. a anulat dispoziţia nr. 4264 din 31 mai 2005 şi a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploieşti, compus dintr-un teren de 71,50 mp indiviz din suprafaţa totală de 289 mp.
Ca urmare s-a dispus restituirea în natură de către intimaţi a terenului de 71,50 mp indiviz din suprafaţa de 289 mp situată în Ploieşti, identificat potrivit schiţei de plan din expertiza topo M.C.D. completare pct. 1-2-3-4-5-1 (filele 85 - 89) poşată cu verde cu condiţia ca petenta B.S.V. să restituie în favoarea statului suma de 160 lei încasată cu ocazia exproprierii; reactualizată, conform Legii nr. 10/2001 şi a Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în baza contractului de donaţie nr. 2401 din 19 martie 1981 contestatoarea a dobândit imobilul din Ploieşti, compus dintr-o casă cu 4 camere şi dependinţe, amplasată pe terenul de 71,50 mp indiviz din suprafaţa de 286 mp trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a contractului de donaţie nr. 1983. în baza Decretului nr. 139; imobilul dobândit de contestatoare prin donaţie, construcţia inclusiv terenul de 71,50 mp indiviz din suprafaţa de 289 mp a fost expropriat ocazie cu care contestatoarea a încasat despăgubiri în valoare de 106.931 lei din care 160 lei reprezintă contravaloarea terenului de 71,50 mp.
Reţinând aşadar că preluarea terenului de 71,50 mp de la contestatoare s-a făcut prin expropriere şi înlăturând apărarea intimaţilor cum că terenul se afla deja în proprietatea statului la data exproprierii în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, incident ca efect al contractului de donaţie, tribunalul a făcut în cauză aplicarea art. 1 alin. (1), art. 2 lit. h) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dispus în consecinţă anularea dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005 şi a procedat la restituirea în natură a terenului.
În adoptarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere şi procesul verbal din 9 mai 1983 de executare a exproprierii în temeiul căruia statul a preluat de la conte statoare atât construcţia cât şi terenul în litigiu de 71,50 mp, pentru care a încasat despăgubiri în sumă de 160 lei, ceea ce evidenţiază că în realitate terenul a aparţinut contestatoarei, fiind efectiv preluat de la aceasta.
Prin Decizia nr. 394 din 17 noiembrie 2006 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul Primăriei Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei nr. 1017 din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Prahova pe care a desfiinţat-o trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a dispus completarea probelor şi reaprecierea celor existente, pentru a se stabili situaţia juridică exactă a terenului în litigiu la data preluării în proprietatea statului, mai cu seamă ca în contractul de donaţie nr. 2401/1981 se precizează că terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 71,50 mp nu face obiectul actului de liberalitate.
S-a dispus deasemeni ca instanţa de rejudecare la pronunţarea soluţiei să verifice dacă în cauză sunt incidente dispoziţiunile Legii nr. 18/1991 sau cele ale Legii nr. 10/2001, ţinând seama de menţiunile contractului de donaţie în legătură cu terenul aferent construcţiei.
În fond după casarea cu trimitere, Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 186 din 2 februarie 2007, a reiterat soluţia din sentinţa nr. 1017/2006, în sensul admiterii contestaţiei, anulării dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005 şi obligarea Primăriei Municipiului Ploieşti la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 71,50 mp indiviz din 289 mp identificat potrivit schiţei de plan din raportul de expertiză topo M.C., completare pct. 1-2-3-4-5- 1 posată cu verde, cu condiţia pentru petentă să restituie statului suma de 160 lei încasată cu ocazia exproprierii actualizată conform Legii nr. 10/2001 şi a normelor de aplicare a acesteia.
În considerentele sentinţei tribunalul a reluat motivarea din prima sentinţă nr. 1017/2006, reţinând în plus, că deşi în contractul de donaţie s-a stipulat că terenul aferent construcţiei nu formează obiectul liberalităţii acesta a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Apelul Primăriei Municipiului Ploieşti împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 311 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că tribunalul, ca instanţă de trimitere s-a conformat dispoziţiilor deciziei pronunţată în apel şi că apelanta nu a invocat în motivare şi în concluziile sale aspecte privind modul de rejudecare a cauzei.
În recursul declarat şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 Primăria Municipiului Ploieşti critică Decizia nr. 311 din 19 iunie 2007 din mai multe puncte de vedere.
Greşit instanţa de apel a apreciat că în cauză au fost respectate dispoziţiile deciziei nr. 394 din 17 noiembrie 2006, deoarece tribunalul a lăsat nelămurită situaţia juridică a terenului şi problema identificării acestuia, aflat în indiviziune.
Instanţa de rejudecare a reţinut că deşi terenul litigios a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 ca efect al contractului de donaţie, la data de 9 mai 1982, acesta a fost expropriat de la contestatoare odată cu construcţia, că i s-au acordat despăgubiri şi ca urmare contestatoarea beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001. Or, în faza rejudecării, primele două instanţe nu au ţinut seama că statul nu avea cum prelua prin expropriere un imobil aflat deja în proprietatea sa încă din 1981 ca efect al aplicării Legii nr. 58/1974.
Pentru motivele de fapt şi de drept invocate Primăria Municipiului Ploieşti a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei civile nr. 311 din 19 iunie 2007 în sensul respingerii contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005.
Recursul este întemeiat, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Prin dispoziţia nr. 4264 din 31 mai 2005 Primăria Municipiului Ploieşti a respins notificarea petiţionarei B.S. prin care solicita în temeiul Legii nr. 10/2001 terenul în suprafaţă de 71,5 mp situat în Ploieşti, deoarece terenul în litigiu nu a aparţinut niciodată notificatoarei, fiind trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu ocazia perfectării contractului de donaţie nr. 2401.
Din conţinutul contractului autentificat sub nr. 2401 din 19 martie 1981 al notariatului de Stat Prahova se retine că B.S. a dobândit prin donaţie numai construcţia de la parterul clădirii în suprafaţa construită de 163,69 mp şi 3 încăperi de la subsol precum şi cota indiviză de ½ din casa scării şi coridorul de la subsol toate aflate pe un teren de 71,50 mp.
Terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 71,50 mp cota indiviză din suprafaţa totală de 286 mp nu a format obiectul donaţiei, trecând în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este adevărat că în anexa la decretul de expropriere figurează şi terenul litigios în suprafaţă de 71,50 mp dar aceasta nu are relevanţă, după cum irelevant este şi procesul verbal de evaluare din 9 mai 1983, de vreme ce nicio probă din dosar nu atestă dobândirea de către contestatoare a proprietăţii terenului de 71,50 mp pretins expropriat de la aceasta.
Eventualele erori în elaborarea procesului verbal de evaluare nu pot avea efecte constitutive de drepturi reale, chiar dacă la rubrica „recapitulaţie" la punctul III terenul a fost evaluat, deoarece acesta se afla deja în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Este de netăgăduit că terenul de 71,50 mp a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a actului de donaţie făcut în favoarea contestatoarei şi că aceasta nu a avut şi nu a dobândit niciodată proprietatea terenului. Aşa fiind, efectele exproprierii nu au putut opera în privinţa terenului chiar dacă acesta a figurat în anexa la expropriere, iar contestatoarea a încasat, aşa cum pretinde contravaloarea acestuia, deoarece statul nu avea cum prelua un imobil aflat deja în proprietatea sa încă din 1981 ca efect al aplicării Legii nr. 58/1974.
Aşadar, contestatoarea B.S.V. neavând calitatea de proprietară a terenului la data exproprierii construcţiei, aceasta nu poate beneficia de măsurile reparatorii instituite de art. 11 din Legea nr. 10/2001 în privinţa terenului, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 3 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Numai printr-o interpretare eronată a dispoziţiunilor textelor de mai sus şi a efectelor art. 30 din Legea nr. 58/1978 în corelaţie cu art. 2 din Legea nr. 10/2001 precum şi a dispoziţiunilor art. 35 din Legea nr. 198/1991, instanţele de fond şi apel au procedat la admiterea contestaţiei şi la anularea dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005.
Din perspectiva celor mai sus arătate recursul Primăriei Municipiului Ploieşti se priveşte ca fiind întemeiat, potrivit art. 314 C. proc. civ., impunându-se casarea deciziei nr. 311 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi a sentinţei nr. 18 din 2 februarie 2007 a Tribunalului Prahova şi pe fond respingerea contestaţie formulată de B.S.V. împotriva dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005 a Primarului Municipiului Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti prin primar împotriva deciziei nr. 311 din 19 iunie 2007 Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 186 din 2 februarie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, şi, în fond, respinge contestaţia formulată de B.S.V. împotriva dispoziţiei nr. 4264 din 31 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3765/2007. Civil. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3418/2007. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
