ICCJ. Decizia nr. 3615/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3615
Dosar nr. 681/64/2007
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Braşov sub nr. 26/2005, reclamanţii C.B. şi B.E. au chemat în judecată pe pârâtele SC I.T. SA Braşov, SC B. SA Braşov şi SC I. SA Braşov solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună „obligarea pârâtei, (pe care nu au nominalizat-o), să le lase, în deplină proprietate şi posesie, terenul înscris în C.F. 10857 a localităţii Braşov cu nr. top. 12249/1/1 la A+6 teren arabil în suprafaţă de 23.467 mp înscris la B 13,14, situat în Braşov, şi „să ridice construcţiile de pe teren".
În motivarea acţiunii, pe care au întemeiat-o în drept pe art. 480 - art. 483 C. civ., reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului menţionat, care a fost preluat de stat, fără nici un titlu şi care se află în posesia pârâtelor.
Pârâtele SC B. SA Braşov şi SC I.T. SA Braşov au formulat întâmpinări. Pârâta SC B. SA Braşov a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de posesoare a imobilului revendicat iar pârâta SC I.T. SA Braşov a cerut respingerea acţiunii, arătând că este posesoarea unui alt imobil decât cel în litigiu, respectiv a imobilului înscris în C.F. nr. 10883 Braşov, n.top 12249/2/1.
La data de 11 iulie 2005 a survenit decesul reclamantei B.E., iar acţiunea promovată de aceasta a fost continuată de succesorii în drepturi: B.E. şi B.I.G.
Prin sentinţa civilă nr. 2097 din 9 martie 2006, Judecătoria Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, reţinând că imobilul revendicat are o valoare de 1.036.099,186 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 985/2006.
La termenul din 13 octombrie 2006, reclamanţii au depus o precizare a cererii introductive de instanţă prin are au chemat în judecată şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, parte cu care au arătat că înţeleg să se judece în contradictoriu şi au solicitat instanţei să constate că, în mod abuziv Statul Român a preluat proprietatea imobilului înscris în C.F. nr. 10857 Braşov sub nr. top 12249/1/1, să constate că în mod nelegal pârâtele din cererea introductivă de instanţă au devenit proprietare asupra terenurilor ce au aparţinut antecesorului lor, C.Z., conform HG nr. 834/1991, în baza unor certificate ce urmează să fie declarate nule, să se constate nulitatea absolută a înscrierilor din C.F. nr. 10857 şi nr. 10883 Braşov şi să dispună rectificarea cărţilor funciare în sensul revenirii la situaţia anterioară de C.F. nr. 10857 Braşov.
Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Braşov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, motivat de faptul că imobilul în litigiu nu face parte din patrimoniul său iar pe fond, a cerut respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 26 aprilie 2006, Tribunalul Braşov a stabilit în sarcina reclamanţilor obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 13547,51 lei şi a unui timbru judiciar de 4,7 lei.
Împotriva acestei dispoziţii a instanţei, reclamanţii au exercitat calea de atac a reexaminării, susţinând că acţiunea lor este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea din data de 11 mai 2006, instanţa a respins cererea de reexaminare, motivând că nu există nicio dovadă că imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român, din evidenţele de carte funciară rezultând că reclamanţii au calitatea de proprietari tabulari.
Reclamanţii, având în vedere caracterul irevocabil al încheierii prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare, statuat prin art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, au formulat, la data de 30 mai 2006, o cerere de acordare a asistenţei judiciare sub forma scutirii, reducerii sau eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea din 1 septembrie 2006, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanţi şi a redus taxa judiciară de timbru de la suma de 13547,51 lei , la suma de 3386 lei şi a eşalonat plata acesteia pe o perioadă de 4 luni.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 10 noiembrie 2006, pârâta SC I.T. SA a contestat corectitudinea situaţiei financiare pe care reclamanţii au invocat-o în susţinerea cererii de acordare a asistenţei judiciare şi a cerut instanţei să revină asupra soluţiei de admitere a acestei cereri.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2006, instanţa a admis cererea formulată de pârâta SC I.T.SA şi, reţinând că în patrimoniul reclamanţilor a intrat, în anul 2003, ca urmare a vânzării unui imobil, suma de 110.000 euro, a cărui cheltuire nu a fost probată şi că, astfel, reclamanţii au o situaţie financiară care le permite să achite taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a revenit asupra soluţiei de admitere a cererii de acordare a asistenţei judiciare şi i-a obligat pe reclamanţi ca, până la termenul de judecată din 8 decembrie 2006, să facă dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în sumă de 11855 lei, stabilită prin scăderea din taxa judiciară de timbru datorată, a taxei de timbru achitate, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată.
La termenul din 8 decembrie 2006, Tribunalul Braşov a pus în discuţia părţilor excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată iar reclamanţii, prin apărător, au cerut respingerea excepţiei, instanţa amânând pronunţarea la cererea pârâtei SC I.T. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 520 S din 15 decembrie 2006, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii C.B., B.E. şi B.I.G. în contradictoriu cu SC I.T. SA Braşov, SC B. SA, SC I. SA Braşov prin administrator judiciar SC C. SRL şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că, în raport cu art. 137 C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată este o excepţie absolută şi dirimantă ce face de prisos cercetarea în fond a pricinii şi cum reclamanţii nu au înţeles să se conformeze obligaţiei de plată de taxei judiciare de timbru stabilită de instanţă în sarcina lor, incidente sunt dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 84 Ap din 19 iunie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii C.B. şi B.E. împotriva sentinţei civile nr. 520/S din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Braşov.
Instanţa de apel a motivat că art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 nu este incident în speţă deoarece nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi că încheierile prin care s-au soluţionat cererile de reexaminare a taxei de timbru şi de acordare a asistenţei judiciare privind acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru au caracter irevocabil şi nu mai pot fi supuse nici unei critici.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. şi B.L., ultimii trei în calitate de moştenitori ai reclamantului B.I.G., decedat la 10 februarie 2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că autorul lor comun, C.Z., a fost întabulat în C.F. nr. 10857, printr-un act de împroprietărire, cu un teren în suprafaţă de 5 ha, motiv pentru care statul comunist l-a considerat ca fiind chiabur, deportându-l la canal şi stabilindu-i domiciliu forţat. Ulterior, statul a intrat în posesia imobilului şi a construit pe teren fostele depozite comerciale Braşov. Reclamanţii au mai susţinut că, deşi imobilul este întabulat în C.F. pe numele autorului lor, în prezent se află în proprietatea pârâţilor pe care i-a chemat în judecată iar în cauză instanţa nu a administrat probe în acest sens, cu toate că se putea face dovada că s-au emis certificate de atestare a proprietăţii în mod nelegal şi că pârâţii au fost întabulaţi în alte cărţi funciare, nou înfiinţate.
Au mai susţinut că, deşi apar ca proprietari în cartea funciară, în fapt nu deţin posesia imobilului în litigiu, care a fost preluat de stat fără titlu iar instanţele nu trebuiau să aibă în vedere numai extrasul de carte funciară pentru a-i obliga să timbreze acţiunea, pe care, nelegal, au anulat-o ca insuficient timbrată.
Au arătat că, într-o cauză având acelaşi obiect, instanţele au stabilit că acţiunea pe care au formulat-o şi care a fost calificată ca fiind o acţiune în revendicarea imobilului preluat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997. Reclamanţii au susţinut că deşi această soluţie se impunea şi în cauza de faţă, în mod greşit instanţa a apreciat că acţiunea trebuie timbrată şi că nu sunt incidente dispoziţiile art.15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, pe considerentul că sunt proprietarii imobilului şi că nu au făcut dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reclamanţii au mai susţinut că în mod greşit Ie-a fost respinsă cererea de asistenţă judiciară, fiind obligaţi la plata taxei de timbru, instanţele pronunţând hotărâri cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Au solicitat instanţei să admită recursul, să caseze hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi apel şi să constate că acţiunea este scutită de taxă de timbru iar în subsidiar să se acorde asistenţa juridică solicitată, în rejudecarea acţiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată, „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile, accesorii şi incidente".
Pentru a fi atrasă incidenţa acestui text de lege, este necesar ca obiectul litigiului să se refere la unui imobil preluat de stat sau de alte persoane juridice în perioada menţionată, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În speţă, acţiunea formulată de reclamanţii are ca obiect revendicarea imobilului compus din „terenul în suprafaţă de 23.467 mp situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 10857 Braşov cu nr. top 12249/1/1 şi obligarea pârâţilor la ridicarea construcţiilor şi plantaţiilor de pe teren la data predării, fiind întemeiată în drept pe art. 480 şi urm. C. civ. şi ulterior completată, invocându-se şi prevederile art. 6 al Legii nr. 213/1998.
În dovedirea acţiunii lor, reclamanţii au depus extrasul de C.F. nr. 10857 din care reiese că proprietari ai imobilului cu nr. topo 12249/1/1 descris în foaia A ca fiind „Lotul nr. 1 - teren arabil de 23467,28 mp" sunt B.E., fiică cu ¼ şi C.B., fiu, cu 1/2, drept de moştenire, act 23596-97/2003" (fila 2 din dosarul nr. 26/2005 al Judecătoriei Braşov).
Aşa fiind, în mod corect s-a statuat de către instanţa de apel că acţiunea reclamanţilor nu este scutită de plata taxei de timbru şi că raportului juridic dedus judecăţii nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 câtă vreme din extrasul de carte funciară rezultă că proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt reclamanţii şi nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu face parte dintre cele prevăzute de textul de lege menţionat.
De altfel, chiar reclamanţii, arată în cererea de completare a acţiunii, depusă la filele 49 -50 din dosarul nr. 985/2006 al Tribunalului Braşov, că lotul CU „nr. top 12249/1/1 arabil, de 23.467,29 mp a rămas în proprietatea noastră", pe el găsindu-se construcţiile pârâţilor.
Reclamanţii şi-au motivat demersul judiciar susţinând că nu au posesia imobilului în litigiu, iar în completarea de acţiune, că „pârâţii au întocmit acte nelegale în baza unor certificate de atestare a proprietăţii asupra terenurilor emise de Ministerul Economiei şi în baza HG nr. 834/1991 au creat cărţi funciare cu nr. top noi fără să se facă menţiunea despre aceste operaţiuni juridice în C.F. nr. 10857 Braşov, C.F. iniţială".
Pentru ca instanţa să poată supune examinării aceste aspecte era necesar ca, prealabil, reclamanţii să achite taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina lor, deoarece scutirea de la plata ei operează în puterea legii numai în raport cu statul, nu şi cu terţe societăţi comerciale.
Cum în speţă, statul nu deţine imobilul în litigiu, în mod corect instanţele de fond şi apel au constatat că reclamanţii trebuie să timbreze acţiunea şi dat fiind că aceştia nu au achitat decât o parte din taxa de timbru datorată, soluţia de anulare a cererii reclamanţilor, ca insuficient timbrată, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se verifică a fi legală.
Susţinerea recurenţilor-reclamanţi conform căreia, într-o acţiune având obiect similar, instanţele au constatat că nu datorează taxa de timbru, nu are relevanţă în raportul juridic dedus judecăţii, deoarece, din considerentele deciziei nr. 467 din 24 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pe care au invocat-o în recurs şi au depus-o în copie, la dosar, (fila 10 din dosarul nr. 581/64/2007 al ÎCCJ) reiese că dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui restituire au cerut-o prin acea acţiune, era întabulat în C.F. în favoarea Statului Român iar în speţa ce face obiectul prezentei cauze, dreptul de proprietate asupra imobilului e întabulat în favoarea reclamanţilor.
Nici susţinerile recurenţilor-reclamanţi conform cărora încheierile prin care s-au soluţionat cererile de reexaminare a taxei de timbru şi de asistenţă judiciară „sunt supuse criticilor odată cu judecarea apelului" şi că „hotărârea din apel nu este legală nici din acest punct de vedere", nu sunt fondate.
Astfel, art. 18 alin. (2) prevede că „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, (...), în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate iar alin. (3), că „ Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă".
Art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (în prezent abrogat prin OUG nr. 51/2003) prevedea că „Asistenţa judiciară cuprinde acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar şi a cauţiunilor iar art. 78 dispune că orice parte interesată va putea înfăţişa oricând instanţei dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea de asistenţă judiciară iar instanţa poate, prin încheiere, să oblige partea la plata sumelor datorate, încheierea nefiind supusă nici unei căi de atac, potrivit art. 79 C. proc. civ.
În raport cu textele de lege menţionate, se constată că, în mod legal instanţa de apel a argumentat că încheierile pronunţate în faza procesuală a fondului, în soluţionarea cererilor de reexaminare a taxei de timbru şi de acordare a asistenţei judiciare nu mai pot fi atacate şi că părţile nu le mai pot aduce nici o critică.
Faţă de considerentele care preced, se constată că Decizia atacată este legală, iar recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. împotrivadeciziei nr. 84 Ap din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3600/2007. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
