ICCJ. Decizia nr. 3619/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3619
Dosar nr. 1761/117/2007
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 497 din 27 iunie 2007, Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
A anulat Dispoziţia nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A dispus restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 79 stj.p situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 3023 Cluj-Napoca nr. topo 330, cu obligaţia reclamantului de a-i menţine afectatiunea pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
A obligat pârâţii să-i plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru terenul revendicat de reclamantul M.A., în suprafaţă de 79 stj.p, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 3023 Cluj-Napoca, nr.top 330, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât se află în folosinţa Colegiului Naţional George Bariţiu. Tribunalul a reţinut că imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 79 stj.p a fost proprietatea antecesorilor reclamantului, conform extrasului de C.F. nr. 3023 Cluj-Napoca şi că, în prezent, terenul este în proprietatea Statului Român, aflându-se în folosinţa Colegiului Naţional George Bariţiu, însă pârâţii nu au invocat un titlu valabil pentru preluarea imobilului.
Instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, constatând că face parte din categoria celor menţionate în Anexa 2 lit. a), la care face trimitere art. 16 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de o unitate de învăţământ din sistemul de stat, respectiv Colegiul Naţional George Bariţiu, proprietarului revenindu-i obligaţia de a-i menţine afectatiunea pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambii pârâţi iar în dezvoltarea motivelor de apel au susţinut că dispoziţia emisă de primar, prin care s-a respins cererea reclamantului, de restituire în natură a imobilului, este legală, întrucât legiuitorul, care a reglementat situaţia imobilelor cu destinaţiile prevăzute în Anexa 2 lit. a) Legii nr. 10/2001, s-a referit numai la imobilele construcţii şi nicidecum la imobilele teren iar dacă legiuitorul avea în vedere şi terenurile, ar fi stabilit un drept de preemţiune în favoarea unităţii deţinătoare. Pârâţii au mai susţinut că se impune menţinerea destinaţiei terenului, aceea de teren pentru activităţi sportive, fiind cuprins în curtea Colegiului Naţional George Bariţiu şi că în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1955/1995, terenul aferent unităţilor pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, trebuie să permită desfăşurarea în aer liber a activităţii acestora, fiind necesar să se asigure între 10 şi 50 mp teren pentru fiecare elev.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 420 A din 16 noiembrie 2007 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunţată la data de 12 decembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţi Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, a motivat că interpretarea dispoziţiilor din Anexa 2, respectiv a sintagmei „imobile ocupate" nu se poate face în sensul pretins de pârâţi, acela că legiuitorul ar fi avut în vedere doar imobilele construcţii, deoarece ar fi încălcat principiul ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus iar prevederile Ordinului nr. 1955/1995 nu stabilesc nicio obligaţie în sarcina reclamantului în calitate de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs ambii pârâţi Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În recursurile lor, ale căror motive sunt identice, pârâţii au susţinut că, având în vedere destinaţia actuală a terenului în litigiu, teren betonat pentru activităţi sportive-, precum şi lipsa spaţiilor şi a dotărilor materiale cu care se confruntă instituţiile de învăţământ, Dispoziţia nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca este legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi, dată fiind afectaţiunea imobilului în litigiu, reclamantul nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent.
Pârâţii au mai învederat instanţei, în susţinerea cererii de recurs, şi prevederile Ordinului nr. 1955 din 18 octombrie 1995 referitoare la Normele de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, respectiv a art. 3 pct. 3 conform căruia „terenul aferent unităţilor pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, trebuie să permită desfăşurarea în aer liber a activităţii copiilor şi tinerilor, asigurând pentru aceasta între 10 şi 50 mp pentru un elev, pe tură, în funcţie de factorii geografici, de mediu şamd".
Recurenţii-pârâţi Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a Dispoziţiei nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
Recursurile nu este fondate.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 47/2007, publicată în M.Of. nr. 215 din 29 martie 2007, „în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a)".
Conform lit. a) pct. 1 din Anexa 2, din Lista imobilelor ce intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată fac parte imobilele ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior).
Instanţa de fond, prin sentinţa confirmată de instanţa de apel, în mod corect a constatat că dispoziţiile legale menţionate sunt incidente în raportul juridic dedus judecăţii, imobilul în litigiu făcând parte din categoria celor enumerate la lit. a) pct. 1 din Anexa 2 la Legea nr. 10/2001, şi a anulat Dispoziţia nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, dispunând restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 79 stj.p situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 3023 Cluj-Napoca nr. topo 330, cu obligaţia reclamantului de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Lipsa spaţiilor şi a dotărilor materiale cu care se confruntă instituţiile de învăţământ, precum şi prevederile Ordinului nr. 1955 din 18 octombrie 1995 referitoare la Normele de igienă privind unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor, care impun recomandări sau obligaţii în sarcina statului pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării procesului de învăţământ în unităţile de stat, motive invocate de recurenţii-pârâţi atât în apel cât şi în recurs, pentru menţinerea Dispoziţiei nr. 4363 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, nu sunt impedimente de natură a înlătura aplicarea legală a prevederilor Legii nr. 10/2001 la situaţia de fapt corect stabilită în speţă de instanţele de fond şi apel.
Având în vedere temeiurile care preced, se constată că Decizia atacată este legală iar recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.
în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi cum, în speţă, intimatul-reclamant a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depuse la dosar, recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 420 A din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii-pârâţi să plătească intimatului-reclamant M.A. suma de 500 lei (cincisute), cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3623/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3615/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
