ICCJ. Decizia nr. 3701/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3701
Dosar nr. 1061/57/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra prezentului recurs civil, examinând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanţii M.M. şi R.E.M. au formulat o contestaţie în contradictoriu cu primarul comunei Bistra prin care au solicitat anularea dispoziţiei 259 din 25 septembrie 2003, admiterea notificării nr. 874 din 15 februarie 2002 şi constatarea că sunt îndreptăţiţi să li se restituie în natură imobilul situat în Bistra, înscris în C.F. 4726 Bistra nr.top 417/R, cu daune cominatorii de 1.000.000. lei pe zi de întârziere.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 iar în fapt au arătat că sunt moştenitorii (copiii) A.Z.R. decedată la 24 martie 1992 care era proprietară tabulară a imobilului revendicat, format din casă şi curte de 745 mp. Imobilul a fost în mod abuziv trecut în proprietatea Statului Român printr-un contract fals de vânzare-cumpărare încheiat cu nr. 466 din 10 august 1961 cu fostul Comitet executiv al Sfatului Popular al comunei Bistra (în fapt o donaţie deghizată).
Prin dispoziţia 259/2003 s-a respins cererea de restituire constatându-se că imobilul nu a trecut abuziv în proprietatea Statului ci prin vânzare-cumpărare.
Tribunalul Alba prin sentinţa civilă nr. 69 din 1 februarie 2006 a respins acţiunea.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 964/2004 a Judecătoriei Câmpeni rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea formulată, separat de reclamanţi împotriva Statului Român pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost înstrăinat imobilul revendicat, de către proprietarul R.A.Z., Statului Român.
Ca urmare, instanţa a constatat că în mod temeinic primarul comunei Bistra a respins cererea de restituire, imobilul revendicat neintrând în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 240 A din 8 septembrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanţi.
S-au constatat neîntemeiate criticile în sensul că vânzarea nu a fost reală faţă de împrejurarea că acest contract a fost analizat deja de o instanţă de judecată care s-a pronunţat cu autoritate de lucru judecat asupra valabilităţii actului de vânzare.
Împotriva deciziei Curţii de apel reclamanţii au declarat recurs, în termen legal invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut în fapt, în esenţă că în mod nejustificat nu s-au mai administrat probe în acest proces şi s-a considerat că operează în cauză autoritate de lucru judecat deci nu sunt întrunite condiţiile pentru a invoca o asemenea excepţie, nefiind identitate de obiect cauză şi părţi.
Analizând criticile formulate în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii Înalta Curte a reţinut că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1201 C. civ. nu există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată, cu acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Într-adevăr în prezenta cauză nu se poate invoca în temeiul art. 166 C. proc. civ. această excepţie nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în cauză neexistând tripla identitate prevăzută de textul amintit.
Însă în mod corect şi legal instanţele au constatat că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, pe care reclamanţii îl contestă, nu mai poate fi analizată în prezentul proces. O atare analiză ar altera, lucru nepermis, autoritatea de lucru judecat a celor constatate în mod definitiv şi irevocabil în legătură cu valabilitatea contractului în discuţie.
Din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti care s-au pronunţat în cauza ce a privit anularea contractului de vânzare-cumpărare rezultă că au fost indicate aceleaşi observaţii, susţinute şi în prezenta cauză de reclamanţi şi deci care au fost analizate de instanţele de judecată în cadrul acelui proces.
Aşadar titlul Statului fiind susţinut de contractul de vânzare-cumpărare, consolidat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în mod legal s-a apreciat de către instanţe că bunul revendicat nu a ieşit abuziv din patrimoniul fostului proprietar ceea ce împiedică recuperarea lui prin procedura Legii nr. 10/2001.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.M. şi R.E.M. împotriva deciziei 240/A din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3710/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3707/2007. Civil → |
|---|
