ICCJ. Decizia nr. 3710/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3710
Dosar nr. 1527/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra prezentului recurs civil constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 5 noiembrie 2004, reclamanţii S.M. şi S.A. prin mandatar M.E. au formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 5010 din 5 octombrie 2004 emisă de Primăria municipiului Târgu Mureş pentru anularea acesteia şi obligarea pârâtei să le restituie în natură apartamentul nr. 3 compus din 4 camere, dependinţe în suprafaţă totală de 93 mp.
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 760 din 11 aprilie 2006, a admis contestaţia, a dispus modificarea parţială a Dispoziţiei nr. 5010/2004 în sensul că la art. 3 al dispoziţiei se vor consemna despăgubiri băneşti cuvenite reclamanţilor în cuantum de 1.185.000.000 lei vechi, actualizaţi la data plăţii în raport de indicele de inflaţie.
În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că s-a făcut dovada din perspectiva condiţiilor impuse de Legea nr. 10/2001 că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, ei fiind proprietarii imobilului preluat de stat abuziv prin Decretul 418/1985. S-a constatat că reclamanţilor prin dispoziţia atacată li s-a restituit în natură garajul nr. 7 aferent apartamentului.
S-a constatat că în mod corect s-a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a imobilului, în raport de împrejurarea că apartamentul a fost vândut, cu contract de vânzare-cumpărare autentificat numiţilor N.F. şi M. (nr. 4671996 din 12 noiembrie 1996) în temeiul Legii nr. 112/1995.
Acest contract a fost încheiat înainte ca reclamanţii să emită pretenţii pentru restituire şi titlul noilor proprietari nu a fost contestat.
Instanţa a apreciat că este întemeiată critica reclamanţilor în legătură cu valoarea mică (nereală) a cuantumului despăgubirilor stabilite pentru imobil. S-a reţinut astfel că valoarea indicată în raportul de expertiză ca şi cea comunicată de Direcţia Judeţeană de Stabilirea Despăgubirilor Mureş, se ridică la suma de 1.537.000.000 lei.
S-a mai reţinut că reclamanţii au plătit la CEC, înainte de preluare pentru apartament, 328.000.000 lei (sumă reactualizată).
Împotriva acestei soluţii reclamanţii au declarat apel.
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia 166/A din 29 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei soluţii Curtea de apel a reţinut că hotărârea primei instanţe este corectă, apartamentul neputând fi restituit în natură câtă vreme titlul proprietarilor actuali este intabulat, a fost obţinut potrivit legilor în vigoare şi nu este desfiinţat. Noii proprietari se bucură de toate atributele conferite de art. 480 C. civ.
Nu s-au primit criticile referitoare la valoarea mică stabilită pentru despăgubirile acordate pentru apartament, s-a constatat că acestea sunt contrazise de ordinul 4 din 5 august 2003 al Băncii Naţionale a României care indică precis cursul de schimb ce urmează a fi luat în consideraţie pentru persoanele îndreptăţite în conformitate cu Legea nr. 10/2001 pentru perioada 1945-1989 (cursul de 4,70 pentru un dolar american).
Împotriva acestei soluţii reclamanţii au declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege.
În drept au fost indicate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în fapt s-a criticat soluţia pentru că potrivit Legii nr. 247/2005 se poate da un alt apartament în schimbul apartamentului preluat şi înstrăinat, situaţie care nu le-a fost propusă.
În subsidiar au susţinut că despăgubirile nu au fost calculate conform legilor din 1985 cursul valutar fiind de 17,14 şi nu 4,37 lei.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Instanţele de fond şi respectiv de apel au făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001 când au soluţionat contestaţia formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei 5010/2004.
Regulile prevăzute de codul de procedură civilă pentru judecata apelului sunt aplicabile şi în recurs (art. 316 C. proc. civ.). Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în apel nu se poate schimba calitatea pârâţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Ca urmare, pretenţia emisă în cererea de recurs că reclamanţilor nu li s-a făcut o ofertă prin care să li se pună la dispoziţie, în schimbul apartamentului care nu se mai poate restitui în natură, un nou apartament, este o cerere nouă care nu poate fi primită în această fază a procesului.
S-a constatat că în cauză s-au aplicat în mod corect soluţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, recte art. 18 alin. (1) lit. c), măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Măsura prevăzută în aceşti termeni de legiuitor urmăreşte conservarea situaţiei juridice a imobilelor înstrăinate legal şi asigurarea unei stabilităţi juridice, prin recunoaşterea actelor juridice legal încheiate.
De altfel dispoziţia din actualul art. 26 al Legii nr. 10/2001, în sensul posibilităţii acordării persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii în cazul imposibilităţii restituirii bunului în natură, exista şi înainte de completarea adusă acelui articol prin Legea nr. 247/2005.
În criticile aduse prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiei 5010/2004 reclamanţii nu au emis această pretenţie, împrejurare care, potrivit celor arătate mai sus, nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs.
Critica referitoare la greşita stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este nici aceasta întemeiată, faţă de împrejurarea că instanţa de apel a arătat în drept şi în fapt motivele pentru care nu a primit critica, formulată şi în apel, iar recurenţii nu au indicat argumente de drept care să combată considerentele respinse.
Constatând că soluţiile date în cauză sunt legale şi temeinice cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.M. şi S.A. împotriva deciziei 166/A din 29 septembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4103/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3701/2007. Civil → |
|---|
