ICCJ. Decizia nr. 3707/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3707
Dosar nr. 9647/54/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Olt reclamanţii A.E., S.V. şi S.M. au formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 6326 din 3 noiembrie 2004, în contradictoriu cu Primăria Caracal prin care s-a respins notificarea 162 din 8 noiembrie 2001 de revendicare a imobilului compus din teren în suprafaţă de 773 mp situat în Caracal.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat şi anularea deciziei 6327/2004 emisă de Primăria municipiul Bucureşti.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 304 din 28 iunie 2005 a admis acţiunea aşa cum a fost precizată şi s-au anulat dispoziţiile 6326/2004 şi 6327/2004, a fost respins ca prematur capătul de cerere privind restituirea în natură.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 6326/2004 Primăria Caracal, urmare notificării nr. 161 din 8 noiembrie 2001 a acordat măsuri reparatorii reclamanţilor A.E. şi S.V. sub formă de titluri de valoare nominală în valoare de 55.395.915 lei pentru teren în suprafaţă de 465 mp, iar reclamantei S.M., în valoare de 36.692.348 lei pentru 306 mp teren, suprafeţe de teren imposibil de restituit în natură.
Prin dispoziţia 6327/2004 Primăria Caracal a respins notificarea nr. 162 din 8 noiembrie 2001 pentru terenul de 773 mp situat în Caracal, pentru că terenul este ocupat de blocuri.
Instanţa a constatat că prin cele două dispoziţii Primăria Caracal nu s-a pronunţat şi cu privire la o altă notificare formulată de reclamanţi la 27 iunie 2002 pentru suprafaţa de teren de 1119 mp.
Instanţa a constatat de asemenea că o parte din terenul de 773 mp este ocupat de garaje închiriate prin contracte de închiriere de Primăria Caracal, că reclamanţii au avut o poziţie oscilantă şi că Primăria nu a făcut dovada că s-a respectat procedura prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 cu privire la răspunsul ce trebuia dat reclamanţilor şi nici că s-ar fi făcut reclamanţilor o ofertă de despăgubire.
Instanţa a considerat că se impune anularea celor două dispoziţii pentru verificarea situaţiei juridice a terenurilor, inclusiv a contractelor de închiriere pentru garajele existente pe teren şi reluarea procedurii administrative.
S-a mai observat că până la epuizarea acestei proceduri, orice cerere de restituire este prematură.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 3083 din 12 decembrie 2005 a admis apelurile reclamanţilor A.E. şi S.M. precum şi cel formulat de pârâta Primăria Caracal.
A fost desfiinţată sentinţa nr. 304 din 21 iunie 2005 şi trimisă cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că reclamanţii au urmat procedura instituită de art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea terenului de 773 mp fiind deja emisă dispoziţia 6326 din 3 noiembrie 2004, prin care s-a respins notificarea nr. 162/2002 pentru restituirea în natură a terenului în litigiu.
Ca urmare constatându-se că instanţa a respins în mod nelegal cererea de restituire ca prematură s-a trimis cauza spre rejudecare.
Tribunalul Olt, rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 330 din 8 mai 2006, a admis contestaţia reclamanţilor, a anulat dispoziţiile nr. 6326 şi 6327 emise în 2004 de Primăria Caracal şi a obligat pe pârâtă să restituie suprafaţa de 773 mp teren intravilan situat în str. C. nr. 8.
În motivarea acestei soluţii instanţa a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001 pentru a revendica proprietatea, clădire şi teren aferent şi pentru care au formulat notificare.
Din expertiza efectuată în cauză de expert C.E. s-a constatat că pe o parte din terenul de 773 mp cu o lungime de 50 m şi o lăţime de 15,5 m se află garaje construite din BCA, sticle goale şi beton, mare parte din acestea fiind edificate fără autorizaţie.
Instanţa a făcut aplicarea regulii instituită de art. 9 al Legii nr. 10/2001 în sensul că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii şi libere de orice sarcini, regulă preluată şi de Legea nr. 247/2005 în modificarea şi completarea art. 14 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 şi care a prevăzut că existenţa unor contracte de locaţiune, concesiune locaţie de gestiune sau asociere şi alte asemenea nu mai pot constitui impedimente care să facă imposibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 840 din 26 octombrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Caracal.
Instanţa de apel a considerat nefondate criticile formulate de pârâtă. Astfel s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 deoarece acest text se referă la despăgubirile acordate prin echivalent pentru terenurile ocupate de construcţii noi, afectate de servituţi legale sau de amenajări de utilitate publică ale localităţii, or în speţă terenul revendicat este închiriat pentru construirea de garaje şi potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, cum a fost modificat şi completat, restituirea în natură este posibilă.
S-a apreciat ca nefondată şi critica referitoare la greşita anulare a dispoziţiei 6327/2004, prin care s-au acordat măsuri reparatorii pentru 465 mp teren.
Instanţa de apel a reţinut, sub acest din urmă aspect, că pârâta în primul ciclu procesual nu a atacat această soluţie.
S-a mai constatat că ambele dispoziţii, 6326 şi 6327 s-au emis ca urmare a notificării ce viza restituirea în natură a terenului de 773 mp. Prin Decizia 6326/2004 s-au acordat despăgubiri în natură pentru două suprafeţe de teren care împreună însumează suprafaţa revendicată iar prin dispoziţia 6327/2004 s-a respins notificarea pentru restituirea în natură a aceleiaşi suprafeţe de teren.
Ca urmare, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-au anulat ambele dispoziţii.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal, la 22 noiembrie 2006.
În motivarea în fapt recurenta a reiterat motivele de apel, motive care, pe baza dezvoltării prezentate de recurentă se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând motivele de recurs prin prisma probelor administrate şi a situaţiei de fapt şi de drept stabilite de instanţa de apel se constată că recursul nu este fondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Este indiferentă împrejurarea că pârâta, într-un prim ciclu procesual nu a declarat apel, în raport de criticile aduse soluţiei de anulare şi a dispoziţiei de acordare de despăgubiri.
Câtă vreme hotărârea instanţei de fond a fost desfiinţată şi reluată judecata, nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat în raport de soluţia desfiinţată nici în raport de situaţia că, urmare rejudecării cauzei, s-a dat aceeaşi soluţie.
Pe fond judecata a fost corectă, instanţele constatând că în cauză nu sunt impedimente potrivit Legii nr. 10/2001 să se restituie terenul revendicat.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat, urmare constatărilor efectuate, că pe terenul de 1119 mp deţinut de reclamanţi urmare exproprierii prin Decretul 45/1987, au fost construite blocuri de locuinţe, rămânând o suprafaţă de teren de 773 mp cu dimensiuni lungime 50 m şi lăţime 15,5 m, pe care s-au ridicat garaje urmare închirierilor efectuate de Primărie.
Instanţele au constatat că din proprietatea expropriată s-a justificat preluarea, pentru scopul de utilitate publică, numai a terenului pe care s-au edificat blocuri. Pentru restul de teren, rămas liber urmare construcţiei blocurilor, Primăria nu a putut justifica deţinerea şi cu atât mai puţin afectarea dată acestuia.
Instanţa de apel a constatat în mod temeinic că în cauză nu se aplică dispoziţiile art. 10 alin. (2) pentru a se acorda despăgubiri pentru terenul de 773 mp, el putând fi restituit în natură.
Primăria a încheiat contracte de închiriere pentru o parte din terenul rămas liber, fără să-şi justifice calitatea de proprietar pentru a putea face asemenea acte juridice.
Este de remarcat de altfel că parte din contractele de închiriere au fost încheiate în anul 2005 deci după ce Primăria a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 773 mp.
Ca urmare, în mod corect nu s-a primit critica potrivit căreia nu s-a analizat situaţia garajelor din punctul de vedere al autorizaţiei de construcţie. Un atare motiv este străin de cauză câtă vreme respingerea notificării de restituire în natură a fost determinată, conform motivării de existenţa pe teren a blocurilor de locuinţe şi nu a garajelor.
Constatând aşadar că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Caracal prin primar împotriva deciziei 840 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3701/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3700/2007. Civil → |
|---|
