ICCJ. Decizia nr. 39/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 39/200.
Dosar nr. 339/122/200.
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 27 iulie 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul G.(M.)L.R., transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura restrângerii dreptului de liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 10 august 2006, Tribunalul Giurgiu a admis cererea şi a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe o perioadă de un an cu privire la teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia acelor state cu privire la care pârâtul face dovada că are un drept de intrare, în condiţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că sunt întrunite cerinţele legale pentru a se dispune transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, având în vedere că acesta a fost returnat la data de 27 ianuarie 2005 în România, pe baza Acordului de readmisie încheiat cu Spania, pârâtul fiind depistat de către autorităţi pentru şedere ilegală în ţara respectivă.
S-a mai apreciat că perioada de un an pentru aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la libera circulaţie este suficientă, întrucât pârâtul nu a săvârşit infracţiuni pe teritoriul Spaniei, nu a fost judecat sau condamnat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 177 din 26 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a anulat ca netimbrat apelul, reţinând în considerente că, deşi apelanta a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de apel, aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţa de judecată şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a formula o eventuală cerere de scutire de plata taxei de timbru.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta susţine în motivele de recurs că taxa de timbru aferentă cauzei a fost achitată prin ordinul de plată nr. 2930 din 26 septembrie 2006, conform originalului anexat la dosar.
Analizând recursul, se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed.
Din ordinul de plată nr. 2930 din 26 septembrie 2006 (fila 20, dosar apel nr. 339/122/2006) se reţine că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă şi a anexat şi timbrul judiciar aferent, data de 26 septembrie 2006 fiind chiar data pronunţării deciziei din apel.
Prin urmare, recurenta făcând dovada îndeplinirii obligaţiei legale stabilite de instanţă referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, se impune admiterea recursului, casarea deciziei nr. 177 din 26 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei civile nr. 177 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3820/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3784/2007. Civil → |
|---|
