ICCJ. Decizia nr. 3966/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3966
Dosar nr. 1526/1/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 770 din 11 aprilie 2006 a respins ca nefondată contestaţia formulată de R.G.E., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Sighişoara şi Primarul Municipiului Sighişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. D. nr. 2, imobil înscris în C.F. nr. 6910 nr. top 5138/1/1.
S-a mai reţinut că, în conformitate cu art. 1169 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada că imobilul revendicat înscris în C.F. 6910 Sighişoara, nr. top 5138/1/1 este acelaşi cu terenul care a aparţinut antecesorului M.I.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 174 din 16 octombrie 2006 a admis apelul declarat de R.G.E., împotriva deciziei civile nr. 770 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Mureş şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot hotărârea în sensul că a admis contestaţia, a desfiinţat dispoziţia nr. 928/2005 emisă de Primăria Sighişoara şi a constatat că imobilul situat în Sighişoara, a intrat abuziv în favoarea statului fără titlu valabil; a dispus restituirea în natură a imobilului intabulat în C.F. 6910 Sighişoara, transcris în C.F. 5005 Sighişoara cu nr. top 5138/1/1.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că, din actele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanta-apelantă este fiica defunctului M.I. iar M.G.E. este soţia supravieţuitoare a defunctului menţionat.
S-a mai reţinut că, imobilul în litigiu a fost edificat în anul 1922 conform raportului de expertiză, f. 41 dos. fond. În 1963 imobilul respectiv a fost trecut în proprietatea soţilor S., cu toate că era edificat din 1922 de antecesorul reclamantei-apelante. Imobilul a fost naţionalizat în 1954 în temeiul Decretului-lege nr. 187/1945.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs Primăria Municipiului Sighişoara prin primar şi Primarul Municipiului Sighişoara. Motivele de recurs invocate de cei doi recurenţi sunt identice.
Recurenţii critică Decizia atacată ca fiind nelegală invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- R.G.E. este fiica defunctului M.I. şi nu soţia supravieţuitoare a acestuia cum greşit a reţinut instanţa de apel.
- Instanţa de apel în virtutea rolului activ trebuia să aprofundeze probele existente de la dosar şi să constate că imobilul în litigiu a fost înstrăinat iar în prezent constituie proprietatea unor terţe persoane, situaţie care face ca imobilul să nu poată fi restituit în natură reclamantei.
- Imobilul în litigiu mai este revendicat şi de M.T.G. nepoata fostului proprietar M.I. a cărei notificare a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 926/2005 contestată la Tribunalul Tg. Mureş care prin sentinţa civilă nr. 771 din 11 aprilie 2006 s-a respins contestaţia, sentinţă menţinută de Curtea de Apel Tg. Mureş.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta R.G.E. a revendicat în condiţiile art. 21-22 în forma actuală art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. D. nr. 2, înscris în C.F. nr. 6910 nr. top 5138/1/1.
Prin dispoziţia nr. 928 din 22 iulie 2005 emisă de Primarul municipiului Sighişoara, cererea reclamantei a fost respinsă în considerarea faptului că terenurile trecute în proprietatea statului, ce au aparţinut autorului M.I., au fost restituite reclamantei în condiţiile Legii nr. 1/2000.
Deşi recurenţii pe parcursul procesului au învederat faptul că R.G.E. este fiica şi nu soţia supravieţuitoare a autorului M.I. şi că imobilul în litigiu care în 1963 a trecut în proprietatea soţilor S., iar ulterior a fost înstrăinat unor terţe persoane, situaţie în care imobilul nu mai poate fi restituit în natură, instanţa de apel nu a fost preocupată să stabilească cu exactitate situaţia juridică a imobilului în litigiu, şi nici dacă R.G.E. este sau nu soţia autorului mai sus menţionat sau fiica acestuia.
Sub acest aspect, recursurile sunt fondate şi urmează să fie admise.
Instanţa de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, lucru ce nu s-a înfăptuit în cauză.
Din probe, a se vedea dispoziţia nr. 928 din 22 iulie 2005 emisă de Primarul Sighişoarei rezultă că reclamantei i s-a restituit terenul în suprafaţă de 20,20 ha conform Legii nr. 1/2001, iar din petitul acţiunii introductive rezultă că terenul revendicat se află în proprietatea statului, instanţa de apel făcând o apreciere eronată a probelor administrate nu a clarificat nici această problemă.
Toate acestea impun casarea cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ., spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Tg. Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Sighişoara şi Primarul Municipiului Sighişoara împotriva deciziei nr. 174 A din 16 octombrie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 39/2007. Civil → |
|---|
