ICCJ. Decizia nr. 390/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 390.
Dosar nr. 26669/1/200.
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 5 noiembrie 2004, reclamanta I.P.M. a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 3350 din 14 septembrie 2004, prin care s-au respins notificările nr. 263/2001 şi nr. 264/2001, solicitând admiterea plângerii şi anularea dispoziţiei menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2005, Tribunalul Caraş-Severin a respins contestaţia formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, depunând actele doveditoare ale calităţii sale de moştenitor al defuncţilor săi autori cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 1128 din 6 mai 2005 şi, în consecinţă, a fost schimbată sentinţa primei instanţe, în sensul că s-a admis plângerea reclamantei, s-a anulat dispoziţia contestată şi a fost obligată Primăria oraşului Bocşa să soluţioneze în fond notificările nr. 263/2004 şi nr. 264/2004 formulate de reclamantă, conform Legii nr. 10/2001.
În considerente, instanţa de apel a reţinut că termenul stabilit de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare şi faptul că reclamanta a depus tardiv dovada calităţii sale de succesoare nu poate avea drept efect decăderea acesteia din drepturi, de vreme ce legea nu prevede expres acest lucru.
Împotriva acestei decizii a declarat recursul oraşul Bocşa, prin primar, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10.
În esenţă, pârâtul a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, reţinându-se în mod eronat că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitor în faţa instituţiei investite cu soluţionarea notificării, această dovadă fiind făcută ulterior emiterii dispoziţiei de soluţionare a notificărilor, depăşindu-se cu mult termenul prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Art. 22 din Legea nr. 10/2001 (în redactarea dinaintea modificării) prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termenul fiind prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001, OUG nr. 145/2001, OUG nr. 184/2002 şi OUG nr. 10/2003.
Termenul prevăzut de art. 22 pentru depunerea actelor doveditoare este un termen de recomandare şi nu un termen de decădere, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a cererilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
În speţă, actele de stare civilă anexate de reclamantă notificării erau suficiente potrivit legii, pentru a face dovada calităţii acesteia de moştenitor legal al autorilor săi (proprietarii imobilului revendicat), iar faptul că ulterior reclamanta a depus, în completarea acestor acte de stare civilă, şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 485 din 8 decembrie 2004, nu poate fi apreciat decât ca o probă în plus, dar care nu era neapărat necesară, în legitimarea acesteia ca persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001.
În acest context, se poate reţine şi aspectul că în practică s-a statuat că persoana interesată, pentru dovedirea calităţii ale de persoană îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile cu caracter reparator stabilite de Legea nr. 10/2001, are posibilitatea să depună acte doveditoare chiar în faţa instanţei de judecată.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul oraşul Bocşa, prin primar împotriva deciziei civile nr. 1128 din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3826/2007. Civil → |
|---|
