ICCJ. Decizia nr. 400/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 400.
Dosar nr. 7415/54/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 99 din 2 martie 2004, a respins contestaţia formulată de reclamantul T.I.A.N. împotriva dispoziţiei nr. 199 din 17 decembrie 2003 emisă de Primăria comunei Işalniţa, în contradictoriu cu Primăria comunei Işalniţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în dispoziţia contestată se reţine că reclamantul a fost validat în anexa 40, întocmită conform Legii nr. 1/2000, pentru acordarea de despăgubiri cu privire la terenul în suprafaţă de 0,37 ha.
De aceea, faţă de prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, terenul nu mai poate să facă obiectul unei cereri de acordare de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 952 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, reţinând că, potrivit adresei nr. 1143 din 27 februarie 2004, emisă de Primăria comunei Işalniţa, terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Mama reclamantului a formulat cerere de reconstituire şi este înscrisă în anexa nr. 40 întocmită conform Legii nr. 1/2000, la poziţia 716, pentru despăgubiri.
Reţine instanţa de apel, că reclamantul a susţinut că în anexa 40 sunt trecute suprafeţele de teren deţinute de mama sa şi nu terenul care face obiectul pricinii, care a aparţinut bunicului său T.N.I., însă, conform adresei nr.728 din 15 februarie 2005 emisă de Primăria comunei Işalniţa, pentru terenul care a aparţinut bunicului petentului a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 nepoata acestuia T.M., în beneficiul căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,38 ha teren, fiind emis şi titlu de proprietate, iar cu diferenţa a fost înscrisă în anexa 40. Prin urmare, contrar susţinerilor apelantului, în anexa pentru despăgubiri sunt înscrise şi suprafeţe de teren care au aparţinut bunicului său T.N.I.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia pronunţată de instanţa de apel şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Instanţa de recurs a reţinut că, deşi în cauza de faţă la prima instanţă calitate procesuală pasivă a avut Primăria comunei Işalniţa, în apel procesul s-a purtat între apelant şi Consiliul local al comunei Işalniţa.
Legitimarea procesuală a primăriei derivă din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar primarul emite dispoziţia ca reprezentat al deţinătorului imobilului şi nu în nume propriu.
În Decizia pronunţată de instanţa de recurs se arată că instanţa care rejudecă pricina va avea în vedere şi celelalte critici formulate prin motivele de recurs privind regimul juridic al imobilului, pentru a stabili cu certitudine dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, sau ale Legii nr. 1/2000.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 629 din 31 august 2006, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 92 din 2 martie 2004 a Tribunalului Dolj, reţinând că prin dispoziţia contestată a fost soluţionată notificarea prin care apelantul-reclamant a solicitat să-i fie acordate despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 3750 mp, pe care este amplasat Combinatul Chimic Işalniţa.
Cererea a fost respinsă, cu motivarea că suprafaţa de 0,37 ha teren a fost trecută în anexa 40, iar prin contestaţia adresată instanţei s-a solicitat restituirea în natură a terenului. Or, potrivit Legii nr. 10/2001, apelantul-reclamant nu poate formula pretenţii asupra unor imobile care au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării, deoarece rezolvarea unei asemenea cereri nu este posibilă direct în instanţă, cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege.
Se mai reţine, că reclamantul a susţinut că terenul care face obiectul pricinii nu se identifică cu cel înscris în anexa 40, însă, contrar susţinerilor acestuia, din adresa nr. 1143 din 27 februarie 2004 emisă de Primăria comunei Işalniţa rezultă că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii fondului funciar „fiind validată T.I.E. în anexa 40, la poziţia 716, pentru despăgubiri", iar din adresa nr. 728 din 15 februarie 2005 rezultă că pentru terenul care a aparţinut defunctului T.N.I. a formulat cerere de restituire T.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct.5 şi 9 C. proc. civ., arată că suprafaţa de teren de 3750 mp care face obiectul pricinii a fost expropriată anterior colectivizării, fără daune şi acte, pentru construirea Combinatului Chimic Craiova, iar la momentul colectivizării, bunicul său T.I.I. s-a înscris cu o altă suprafaţă de teren, restituită conform Legii nr. 18/1991.
Reclamantul a susţinut că suprafeţele de teren înscrise în anexa 40 reprezintă „scăzământul" de 25% din terenul înscris în registrul agricol la data colectivizării şi că instanţa de apel „nu a încercat să afle adevărul" cu privire la terenul în suprafaţă de 3750 mp care face obiectul procesului, aşa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nu s-a aflat punctul de vedere al Primăriei şi Consiliului local Işalniţa, iar suprafaţa de teren care face obiectul procesului a fost solicitată în baza Legii nr. 10/2001, urmând toate căile legale (notificare, acţiune la instanţă).
Reclamantul cere ca terenul să-i fie restituit în natură pe vechiul amplasament şi invocă prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Greşit prin Decizia atacată s-a reţinut că cererea recurentului-reclamant a fost formulată cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege, pentru că „imobilul nu a fost revendicat prin procedura prealabilă a notificării" şi s-a păstrat sentinţa apelată, prin care s-a respins contestaţia cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, fără ca situaţia de fapt în raport de care pot fi aplicate aceste prevederi să fie pe deplin stabilită.
Recurentul a declanşat procedura prealabilă, formulând la data de 24 octombrie 2001 notificarea aflată la fila 4 din dosarul primei instanţe, notificare soluţionată prin dispoziţia contestată, în sensul respingerii cererii.
Faptul că prin notificare s-au cerut despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 3750 mp proprietatea bunicului reclamantului, iar prin acţiune s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, nu justifică reţinerea de către instanţa de apel că sesizarea instanţei s-a făcut „cu eludarea procedurii speciale prevăzute de lege".
Procedura administrativă prealabilă are caracter obligatoriu şi se declanşează prin formularea notificării.
Or, în prezenta cauză, reclamantul a formulat notificare cu privire la terenul preluat de la bunicul său, iar după emiterea dispoziţiei, acesta a apelat la justiţie, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, pentru realizarea dreptului.
Instanţa de apel, fără să administreze alte probatorii, a reţinut că situaţia judiciară a terenului care face obiectul pricinii rezultă din două adrese, ambele emise de pârâta Primăria comunei Işalniţa, deşi în Decizia civilă nr. 9521 din 18 noiembrie 2005, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, există îndrumarea să se stabilească „cu certitudine" dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 1/2000.
Faţă de conţinutul contractului de vânzare-cumpărare, aflat la dosarul tribunalului, care atestă cumpărarea de către I.N.S.T. a suprafeţei de 3750 mp teren, cu indicarea vecinătăţilor terenului şi de susţinerea recurentului-reclamant, făcută prin notificare şi în tot cursul procesului, că această suprafaţă de teren a fost preluată de stat pentru construirea Combinatului Chimic Işalniţa, greşit instanţa de apel a reţinut că regimul juridic al terenului rezultă din cele două adrese emise de pârâtă, în care, fără să se precizeze că terenul care face obiectul pricinii a făcut şi obiectul cererilor formulate în baza Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, se arată care sunt suprafeţele de teren solicitate de mama reclamantului şi de T.M. (nepoata defunctului T.I.) şi modalitatea de soluţionare a cererilor formulate de acestea.
Pentru stabilirea regimului juridic al terenului, în raport de care sunt sau nu incidente prevederile Legii nr .10/2001, în cauză, se impune administrarea probei cu înscrisuri privitoare la preluarea imobilului de către stat şi a modului în care s-a realizat preluarea. De asemenea trebuie administrată proba cu expertiză tehnică cadastrală, având ca obiective: stabilirea amplasamentului terenului cumpărat de autorul recurentului-reclamant; dacă pe acest teren se află Combinatul Chimic Işalniţa; dacă terenul este liber de construcţii.
Faţă de înscrisurile privitoare la suprafeţele de teren avute în proprietate de bunicul recurentului, de cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de T.E. şi T.M. şi de titlurile de proprietate depuse la dosar, expertul trebuie să mai stabilească dacă terenul care face obiectul procesului se include în suprafeţele de teren pentru care a fost reconstituit dreptul în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.
Acest probatoriu nu poate fi administrat de Înalta Curte, care, conform art. 314 C. proc. civ., hotărăşte asupra fondului numai în cazurile în care casează hotărârea atacată, în sensul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
De aceea, se va admite recursul declarat de reclamant, va fi casată hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care, cu ocazia rejudecării, va administra probatoriul necesar pentru stabilirea deplină a situaţiei de fapt, în sensul celor menţionate, şi va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.I.A.N. împotriva deciziei nr. 629 din 31 august 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4197/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3966/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
