ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 405.
Dosar nr. 13525/1/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2005, reclamanta SC T.O. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Sf. Gheorghe, anularea dispoziţiei de respingere a notificării nr. 2470/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin susamintita notificare a solicitat restituirea imobilului înscris în C.F. nr. 3294 cu nr. top 1948/1/1 în suprafaţă de 247 mp, situat în Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, cerere soluţionată prin dispoziţia atacată, în sensul respingerii sale deşi prin Decizia civilă nr. 1134 A din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti i-a fost recunoscută atât calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, cât şi dreptul de a primi măsuri reparatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 7 martie 2006 a Tribunalului Covasna a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei, reţinându-se că legal, unitatea deţinătoare a dat eficienţă prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi, printre altele, societăţile comerciale privatizate potrivit legii, categorie în care se înscrie şi reclamanta.
A considera că societăţile comerciale privatizate au calitatea de persoane îndreptăţite înseamnă a crea premisele îmbogăţirii fără just temei pentru noii acţionari, ceea ce i-ar putea defavoriza eventual pe foştii acţionari, fiind exclusă posibilitatea acordării unei duble despăgubiri şi anume atât foştilor cât şi a actualilor acţionari, despăgubirea fiind unică şi revenind numai persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cale de atac soluţionată prin Decizia civilă nr. 121/Ap din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, în sensul respingerii sale ca nefondată.
S-a reţinut că, potrivit legii, societăţile comerciale cu capital de stat sau privatizate nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi în consecinţă nu beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Exceptarea este logică întrucât a considera altfel înseamnă a se acorda drepturi necuvenite noilor acţionari, care au dobândit părţi din capitalul societăţii prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nu în modalitatea stipulată de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Nu întâmplător legiuitorul a dispus prin prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din lege că au calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, persoanele fizice acţionari ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi de la care au fost preluate abuziv, fiind evidentă voinţa ca acest beneficiu al legii să nu privească noii acţionari care astfel s-ar îmbogăţi fără justă cauză, reparaţia legii privind exclusiv acţionarii ce au fost deposedaţi în mod abuziv de bunurile persoanei juridice, deţinătoare a acestora.
Nu a fost primită nici susţinerea privind incidenţa prevederilor art. 1201 C. civ., între prezenta cauză şi cea invocată neexistând tripla identitate cerută de lege.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica motivele de recurs incidente, critici a căror dezvoltare face însă posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se arată că, în mod greşit instanţa de apel nu a ţinut seama de dispoziţiile deciziei civile nr. 1134/A/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care i-a fost reţinută calitatea de persoană îndreptăţită în soluţionarea notificării nr. 298/2001.
Au arătat că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, aşa încât ar fi trebuit să i se reţină calitatea de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale.
Recursul nu este fondat, potrivit considerentelor ce succed.
Prin dispoziţiile deciziei invocată ca temei al dreptului pretins, reclamantei i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în calitate de succesoare a persoanei juridice, proprietară a imobilelor, precum şi dreptul de a primi măsuri reparatorii, dispoziţii ce privesc actele emise de autoritatea pârâtă, enumerate în mod expres în dispozitivul şi considerentele deciziei menţionate.
Aceasta nu înseamnă însă, că astfel s-ar fi pronunţat o hotărâre care ar avea efectul invocat de reclamantă asupra tuturor notificărilor sale, o astfel de interpretare fiind contrară însăşi dispoziţiilor acestei decizii cât priveşte limitele învestirii instanţei ca şi ale soluţiei pronunţate.
Ca urmare, legal s-a reţinut neîndeplinirea cerinţei privind identitatea de obiect între cele două pricini, condiţie impusă de prevederile art. 1201 C. civ., în procesul anterior soluţionat, obiectul pricinii constituindu-l alte dispoziţii emise de intimat în soluţionarea unor alte notificări decât cea care constituie obiectul prezentei proceduri.
Nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ., legal excepţia prevăzută de art. 166 C. proc. civ. nu a fost reţinută de cele două instanţe.
Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.O. SA împotriva deciziei 121 Ap din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 390/2007. Civil → |
|---|
