ICCJ. Decizia nr. 4006/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4006
Dosar nr. 605/2/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 octombrie 2001 reclamanţii R.Ş.L. şi R.V. au chemat în judecată pârâţii A.P.A.P.S. şi I.L. SA Călăraşi şi au solicitat obligarea pârâţilor să respecte proprietatea şi posesia asupra morii ţărăneşti Ş.R. din comuna Cuza Vodă, judeţul Călăraşi, conform Legii nr. 10/2001.
Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 4561 din 28 noiembrie 2001 a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au menţionat că au notificat în baza Legii nr. 10/2001 pârâtele iar prin Decizia nr. 14 din 6 iulie 2001 pârâta I.L. SA Călăraşi a respins cererea de restituire în natură.
În raport de prevederile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 s-a apreciat că revine Tribunalului Călăraşi competenţa de soluţionare a cauzei.
La Tribunalul Călăraşi, devenită instanţă de fond, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 21 decembrie 2001, când instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
După repunerea cauzei pe rol a formulat „întâmpinare" şi „precizării" SC I. SA Călăraşi societate rezultată în procesul de privatizare şi care deţine imobilul în litigiul.
Din documentul intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de acţiuni" nr. 80 din 9 februarie 1994 rezultă că valoarea tranzacţionării celor 56.625 acţiuni este de 676.096.000 lei. În anexa la contract este menţionată şi moara din comuna Cuza Vodă cu o valoare de 6.617.000 lei.
La 21 februarie 2002 reclamanţii R.Ş.L. şi R.V. au prezentat „o precizare de acţiune" prin care arată că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 80 din 9 februarie 1994 şi obligarea pârâtei SC I. SA Călăraşi să lase în deplină proprietate şi posesie „moara ţărănească Ş.R." compusă din 3713 mp teren şi construcţie. Ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 132, art. 105 şi art. 247 C. proc. civ. şi ale art. 480-481 şi art. 969 C. civ.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 568 din 24 mai 2002 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât SC I. SA şi în consecinţă a respins acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au iniţiat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 notificând pârâtele să le restituie în natură imobilul, teren şi construcţie (moară). Prin modificarea acţiunii au solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare de acţiuni, motivându-şi în drept acţiunea, pe dispoziţiile art. 480-481 C. civ. şi art. 969 C. civ. În aceste condiţii, în lipsa contestaţiei împotriva deciziei nr. 14 din 6 iulie 2001 prin care le-a fost respinsă notificarea, fără ca aceştia să atace Decizia, acţiunea întemeiată pe dreptul comun modificată este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii R.Ş.L. şi R.V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 78 din 23 februarie 2006 a respins apelul declarat de R.V. şi R.Ş.L., decedat, şi continuat de moştenitorii R.E. şi R.M.C.
Instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond, apreciind că faţă de motivarea în drept a acţiunii (art. 480-481 C. civ.), recursul este nefondat.
Reclamanţii R.V., R.E. şi R.M.C. au formulat recurs împotriva hotărâri instanţei de apel, invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că Decizia instanţei de apel se „remarcă" prin superficialitate încălcându-se astfel prevederile art. 261 pct. 1 şi 7 C. proc. civ. Nu sunt evidenţiate motivele pentru care acţiunea este inadmisibilă; au fost încălcate prevederi constituţionale privind liberul acces la justiţie, ale Legii nr. 92/1992, ale Convenţiei Europene a drepturilor omului; obiectul cauzei îl constituie o acţiune de drept comun în cadrul căreia s-a solicitat verificarea valabilităţii titlurilor de proprietate.
Cu ocazia dezbateri recursului, Curtea a pus în discuţia părţilor problema competenţei materiale în raport de valoarea imobilului, obiect al litigiului.
Astfel cum s-a arătat cu ocazia prezentării istoricului litigiului, reclamanţii au formulat o acţiune în temeiul prevederilor dreptului comun (Codul civil). De astfel, o asemenea precizare este făcută şi în cererea de recurs. Deci, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora competenţa de primă instanţă aparţine tribunalului.
În raport de obiectul litigiului competenţa este atrasă în raport de valoarea obiectului litigiului.
La data precizării acţiunii, faţă de obiectul acesteia (întemeiată pe dreptul comun) şi valoarea obiectului litigiului se cere 676.096.000 (valoarea întregului „pachet" de acţiunii), competenţa de primă instanţă aparţinea Tribunalului Călăraşi.
Pe parcursul soluţionării apelului, competenţa materială, în raport de valoarea obiectului litigiului, a fost schimbată prin Legea nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005.
Conform art. 2 pct 1 lit. b), Tribunalul judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 500.000 Ron (5 miliarde lei vechi).
Pe de altă parte, potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul Curţilor de Apel la data intrării în vigoare a acestei legii (nr. 219/2005) şi care potrivit acesteia (vezi art. 2 pct. 4 C. proc. civ.) sunt de competenţa tribunalului, se trimit la tribunale.
Ca atare, la 22 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, trebuia să trimită apelul spre competenţa soluţionare Tribunalului Călăraşi. Desigur completul urma a fi constituit conform legii pentru soluţionarea apelurilor.
Neprocedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind deci întemeiat motivul de recurs ridicat din oficiu şi prevăzut de art. 304 pct.3 C. proc. civ.
Faţă de cel ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa Decizia recurată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Călăraşi pentru rejudecarea apelului.
Admiterea acestui motiv de recurs, face de prisos examinarea, iar în această fază, a celorlalte motive de recurs enunţate de reclamanţii recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursul declarat de reclamanţii R.V., R.E. , R.M.C. împotriva deciziei nr. 78/A din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la Tribunalul Călăraşi pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4089/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 400/2007. Civil → |
|---|
