ICCJ. Decizia nr. 4197/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4197
Dosar nr. 5943/59/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 831 din 11 aprilie 2006, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta K.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei anularea dispoziţiei nr. 243 din 27 ianuarie 2006, emisă de primar, prin care i s-a respins solicitarea de restituire în natură a terenului ce face obiectul notificării.
A mai reţinut tribunalul, că terenul în litigiu a fost preluat de către stat în baza Legii nr. 58/1974, iar potrivit art. 1.4.C din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluările de terenuri făcute în baza Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 942/A din 4 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Curtea de apel a reţinut că imobilul situat în Timişoara, iniţial înscris în C.F. 796 Moşniţa Nouă sub nr. top 179, compus din teren şi casă, a fost proprietatea mamei reclamantei. În anul 1978, reclamanta a dobândit de la mama sa casa, prin contract de întreţinere, iar terenul a trecut în proprietatea statului în baza dispoziţiilor Legii nr. 58/1974.
În anul 1980, parcela cu nr. top 179 s-a dezmembrat în nr. top. 179/1, reclamanta fiind titulara dreptului de proprietate asupra casei şi a dreptului de folosinţă asupra terenului şi nr. top 179/2, în care Statul Român figurează ca proprietar pentru 925 mp teren.
Acest din urmă teren face obiectul cererii reclamantei.
Terenurile preluate în baza Legii nr. 58/1974 nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Situaţia juridică a acestor terenuri a fost soluţionată de legiuitor în favoarea dobânditorilor construcţiilor, recunoscându-se acestora dreptul de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiilor cumpărate.
De altfel, a mai reţinut instanţa de apel, reclamanta a dobândit titlul de proprietate asupra terenului aferent parcelei 179/1 în baza art. 23 şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, dreptul său fiind intabulat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că Decizia este nelegală, deoarece dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile, iar instanţele nu au analizat şi apreciat probele administrate în cauză.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe, în baza înscrisurilor de carte funciară, imobilul compus din casă şi o suprafaţă de 400 stj. teren a constituit proprietatea mamei reclamantei. Reclamanta a dobândit dreptul de proprietatea asupra casei prin contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, iar Statul Român, în urma aceleiaşi operaţiuni juridice şi conform Legii nr. 58/1974, dreptul de proprietate asupra terenului.
Regimul juridic al terenurilor aferente construcţiilor, trecute în proprietatea statului în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, care, prin art. 36 alin. (3) prevede că actualii titulari ai dreptului de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei devin proprietarii acestuia.
Prin urmare, prin actul normativ invocat, legiuitorul a înţeles să tranşeze în favoarea cumpărătorului construcţiei problema dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei înstrăinate.
Că este aşa şi că voinţa legiuitorului a fost aceea de a nu include în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 terenurile devenite proprietate de stat prin aplicarea Legii nr. 58/1974, o dovedesc şi Normele metodologice adoptate prin HG nr. 250/2007, care fac referire doar la singura situaţie de excepţie în care fostul proprietar al terenului îl poate redobândi în temeiul Legii nr. 10/2001, demolarea imobilului preluat de la dobânditor.
În cauză nu s-a pretins că imobilul construcţie a fost preluat de la reclamantă şi demolat, iar recurenta-reclamantă a formulat cererea de restituire în calitate de dobânditoare a construcţiei.
De altfel, asupra părţii din terenul iniţial intrat în proprietatea statului, evidenţiată sub nr. top. 179/1, reclamanta, ca dobânditoare a construcţiei a şi beneficiat de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, devenind proprietara suprafeţei de teren de 514 mp.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de reclamantă se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta K.M. împotriva deciziei nr. 942A din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4206/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 400/2007. Civil → |
|---|
