ICCJ. Decizia nr. 447/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 447.
Dosar nr. 5713/3/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2005, reclamanţii B.C. şi T.C.I. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei nr. 33 din 17 ianuarie 2005 emisă de pârâtă, să se constate că moara ţărănească „Unirea" din localitatea Roşiorii de Vede a fost preluată în mod abuziv de către stat şi să se dispună restituirea în natură a bunului.
În motivarea cererii reclamanţii au susţinut că sunt nepoţii defunctului T.D. în al cărui patrimoniu s-a aflat bunul solicitat şi care a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Legii nr. 119/1948.
Au arătat că, în mod greşit prin dispoziţia atacată le-a fost respinsă notificarea, deşi au anexat toată documentaţia necesară privind atât dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, cât şi calitatea de moştenitori ai proprietarului bunului.
În măsura în care pârâta ar fi constatat ca fiind insuficientă această documentaţie, avea obligaţia legală să-i încunoştinţeze şi să le pună în vedere să completeze dovezile necesare fundamentării deciziei, conduită ce nu a fost adoptată în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 1149 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă contestaţia reclamanţilor şi anulată Decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2005 emisă de pârâtă, care a fost obligată să soluţioneze notificarea nr. 232/N/2001 privind imobilul situat în localitatea Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că reclamanţii au respectat cerinţele impuse de art. 22 din Legea nr. 10/2001, anexând actele cu care făceau dovada atât a dreptului de proprietate invocat, cât şi a calităţii cerute de legea specială, aşa încât în mod greşit le-a fost respinsă notificarea, motiv pentru care se impune soluţionarea acesteia pe fondul pretenţiilor solicitate.
Dispoziţiile acestei hotărâri, au fost menţinute prin Decizia civilă nr. 512 A din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, urmare a respingerii apelurilor părţilor.
Instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare, trebuie avută în vedere ca un act normativ venit să asigure reparaţia civilă, în formele prevăzute în conţinutul lui, pentru toate imobilele preluate în mod abuziv de stat, iar interpretarea dispoziţiilor acestuia trebuie făcută în sensul de a produce efectele juridice preconizate.
Sub aspectul probaţiunii, toate actele normative care s-au succedat în completarea şi modificarea Legii nr. 10/2001 au vizat aspectele clare şi precise de simplificare şi uşurare a probaţiunii, motiv pentru care nu pot fi primite dispoziţiile unei decizii evident formală şi care nu a urmărit ca scop aplicarea literei şi spiritului legii de reparaţie civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului s-a susţinut că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori după defunctul proprietar şi nu au depus înscrisurile ce justifică atributul proprietăţii în ceea ce-l priveşte pe antecesorul lor.
Dovada depusă în instanţă în legătură cu calitatea de moştenitori invocată, este tardivă, termenul limită stabilit de legea specială fiind 1 iulie 2003.
A mai învederat că nu are competenţa să restituie în natură bunuri imobile în materialitatea lor, ci doar despăgubiri reprezentând contra/valoarea părţilor sociale, acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale din portofoliul acestuia.
În cursul judecării prezentei căi de atac, a fost depusă Decizia nr. 124 din 3 martie 2005 emisă de pârâtă, prin care, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a notificării reclamanţilor către SC V. SA Roşiorii de Vede, întrucât imobilul solicitat se evidenţiază în patrimoniul acesteia, aşa încât în conformitate cu prevederile art. 21 din lege, această societate este competentă să soluţioneze notificarea.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată că aceasta nu este fondată potrivit considerentelor ce succed.
Este adevărat că art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate (...) pot fi depuse până la data soluţionării notificării, însă aceasta nu înseamnă că în faza de judecată, ulterioară procedurii administrative, persoana care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii nu poate administra probele pe care le consideră relevante în dovedirea pretenţiilor.
A admite că dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării poate fi atacată în instanţă pe calea contestaţiei, dar fără ca partea să poată completa probatoriul administrat în procedura administrativă, ar însemna să se recunoască doar un acces formal la justiţie, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înscrisurile constituie o probă admisibilă în toate fazele procedurii judiciare, aşa încât ele nu vor fi avute în vedere şi la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, ca act final al procedurii reglementate de legea specială.
Constatând că, în mod greşit cu încălcarea prevederilor art. 21, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001 pârâta a procedat la soluţionarea notificării reclamanţilor în sensul respingerii pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 23 din lege, deşi nu avea calitatea de unitate deţinătoare potrivit art. 21 din aceeaşi lege, conduită corijată în recurs prin emiterea deciziei nr. 124/2005, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. prezenta cale de atac să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei 512 A din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4438/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4564/2007. Civil → |
|---|
