ICCJ. Decizia nr. 4551/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 23 iulie 2002 reclamantele C.L. și C.G. au chemat în judecată pe pârâții P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local Cluj-Napoca și SC A.R.P. SA pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și drept urmare să se dispună restituirea în natură a imobilului din Cluj-Napoca, ca urmare a constatării preluării abuzive a acestuia; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între P.G. și P.V. și SC C. SA; să se rectifice înscrierile de sub B 3-4 în favoarea Statului Român și restabilirea situației anterioare de sub B 1-2 în C.F. nr. 19665 Cluj în favoarea foștilor proprietari C.R. și N.; radierea imobilului cu nr. 21315 din C.F. nr. 31323.
Prin sentința civilă nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 112 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Sentința a fost anulată în parte și cauza a fost trimisă la Judecătoria Cluj-Napoca spre competentă soluționare a capetelor de cerere având ca obiect constatarea preluării abuzive a imobilului și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. S-a suspendat judecarea apelului împotriva dispozițiilor sentinței prin care au fost respinse ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plângerea împotriva dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și rectificarea C.F., până la soluționarea irevocabilă a capetelor de cerere trimise spre judecată la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentința civilă nr. 2195 din 4 martie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului înscris în C.F. 19665 Cluj, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30675 din 31 octombrie 1996 încheiat între P.G. și P.V. și SC C. SA și s-a dispus rectificarea C.F. nr. 121168 Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților P. și al reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de pârâții P.G. și V. și Consiliul Local Cluj-Napoca, prin decizia civilă nr. 2121 A din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Recursul împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 912 R din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Fiind reluată judecarea apelului împotriva sentinței civile nr. 748 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, în partea privitoare la soluția asupra capetelor de cerere având ca obiect plângerea împotriva dispoziției nr. 3264 din 17 iulie 2002 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și rectificarea C.F., Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a pronunțat decizia civilă nr. 456 A din 24 noiembrie 2006. Apelul a fost admis și s-a admis în parte acțiunea împotriva Primarului municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj-Napoca cu consecința anulării dispoziției nr. 3264/2002 emisă de primar. S-a dispus restituirea în natură către reclamante a imobilului situat în Cluj-Napoca, cu condiția rambursării despăgubirilor aferente construcției și terenului în suprafață de 84 mp, încasate în anul 1963, actualizate cu indicele inflației. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului format din casă cu 2 camere, bucătărie, baie, antreu, podest, terasă, cămară și teren în suprafață de 84 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 121168 Cluj-Napoca, nr. top 21315/1.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că respingerea notificării formulate de reclamante în sensul restituirii în natură a imobilului s-a întemeiat pe faptul că imobilul a fost înstrăinat de stat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Cum în prezent contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții P. și Statul Român a fost declarat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, este posibilă restituirea în natură în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâții P.G., P.V., Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj-Napoca.
Pârâții P., după ce au reluat motivarea din decizie, au criticat hotărârea pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât, în condițiile în care reclamantele au beneficiat de despăgubiri bănești pentru imobil, restituirea în natură nu mai este posibilă pentru că duce la îmbogățirea acestora fără justă cauză.
Recursurile Primarului municipiului Cluj-Napoca și Consiliului Local Cluj-Napoca cuprind motive identice de critică, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., doar în partea privitoare la întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
Astfel, prin întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor, acestea redevin proprietare tabulare asupra imobilului în litigiu mai înainte de a fi finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Art. 25 alin. (4) din lege prevede că pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția de restituire în natură fac dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalității de publicitate imobiliară. Din acest text se desprinde concluzia că pentru imobilele ce fac obiectul legii, decizia sau dispoziția de restituire în natură este actul în baza căruia se înscrie în C.F. dreptul de proprietate în favoarea persoanei care a obținut restituirea imobilului.
Dacă s-ar proceda la întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor mai înainte de finalizarea procedurii inițiată în baza Legii nr. 10/2001, ar însemna să se ignore împrejurarea că imobilul face obiectul acestei legi.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, înalta Curte a reținut următoarele:
1. Recursul pârâților P.G. și P.V. este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu se arată care este textul din legea materială incidentă pe care instanța de apel l-ar fi încălcat.
Dispunând restituirea în natură a imobilului în litigiu, instanța a ținut cont de puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a anulat irevocabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995.
Nu există riscul ca reclamantele să se îmbogățească fără justă cauză deoarece restituirea în natură a imobilului s-a dispus condiționat de rambursarea despăgubirilor încasate în anul 1963, actualizate cu indicele inflației.
Ca atare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul pârâților P. nu este întemeiat;
2. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor acestei legi.
Sintagma "conform prevederilor acestei legi" trebuie înțeleasă în sensul că decizia sau hotărârea judecătorească vizează imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 și a căror restituire a fost dispusă după verificarea cerințelor Legii nr. 10/2001.
Art. 25 alin. (4) vizează ipoteza în care însăși unitatea notificată a emis decizie/dispoziție de restituire în natură. Faptul că textul este amplasat după art. 2 nu înseamnă că derogă de la acesta, ci evidențiază doar efectele și forța probantă a actului emis de unitatea deținătoare.
Așadar, instanța de apel nu a încălcat prevederile susmenționate atunci când a dispus și rectificarea cărții funciare.
Drept urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și recursul acestor pârâți a fost respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., formulată de intimatele reclamante va fi respinsă ca nefondată. în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului avocatului intimatelor reclamante au fost depuse la dosar în forma transmisă printr-un fax. în aceste condiții, în aplicarea textului susmenționat, nu s-a putut ține seama de înscrisul depus.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4569/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 533/2007. Civil → |
|---|
