ICCJ. Decizia nr. 4563/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 13 iulie 2005 reclamanta V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, anularea dispoziției nr. 1355 din 31 mai 2005 emisă de pârât, obligarea pârâtului să emită o dispoziție cuprinzând o ofertă de restituire în echivalent cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înregistrat în C.F. nr. 18710, 46936 și 46934 Cluj-Napoca, compus din teren și construcție demolată.
în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul susmenționat a fost expropriat prin Decretul nr. 148/1989, pentru cele două apartamente reclamanta și sora sa primind drept despăgubiri suma de 80.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 403 din 12 aprilie 2006 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele 2 și 3 din Cluj-Napoca, la valoarea de 230.000 lei. A fost respinsă cererea privind măsurile reparatorii pentru terenul în suprafață de 190 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, alături de alți coproprietari, a beneficiat de Ordinul nr. 372 din 21 mai 2001 al Prefectului Cluj, suprafața totală atribuită fiind de 691 mp teren în str. C. nr. 5 și str. M. nr. 95, ceea ce înseamnă că în această suprafață este inclus și o parte din terenul solicitat. Reclamanta nu a contestat emiterea Ordinului nr. 372/2001 dar invocă o suprafață de 180 mp teren pentru care ar fi îndreptățită la măsuri reparatorii. Din mențiunile de C.F. nu rezultă că ar mai exista vreo suprafață de teren la care reclamanta ar mai fi îndreptățită.
Prin dispoziția emisă de primar, valoarea apartamentului nr. 2 este sub valoarea de circulație stabilită de expert, iar pentru apartamentul nr. 3 nu au fost acordate măsuri reparatorii.
Apelurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 442 A din 17 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
în considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că notificarea nr. 80 din 17 mai 2001, formulată de reclamantă în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctelor P.M. și P.M. jr., a fost soluționată prin două dispoziții, una de respingere a cererii de restituire în natură a terenului și a construcției expropriate, cealaltă cuprinzând oferta de acordare a unor măsuri reparatorii aferente construcției situată în str. C. nr. 5, ap. 2.
A fost supusă controlului de legalitate pe calea acțiunii în acest dosar exclusiv dispoziția nr. 1355 din 31 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, ale cărei dispoziții vizează numai construcția expropriată, nu și terenul.
Reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru construcție, atât în nume propriu cât și în calitate de moștenitor al mamei și surorii sale, cu care avea în coproprietate apartamentele preluate abuziv.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
în ședința din 13 martie 2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, analizând notificarea nr. 80 din 17 mai 2001, a propus respingerea cererii de restituire în natură a terenului întrucât regimul juridic al acestuia este reglementat prin Legea nr. 1/2000, iar pentru construcția demolată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ținându-se cont de despăgubirile încasate la data exproprierii.
S-a propus ca despăgubirile să fie în cuantum de 50.374.660 lei.
Prin întâmpinare s-a invocat nulitatea recursului deoarece din cuprinsul cererii de recurs nu se poate desprinde nicio referire la vreunul din motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege. în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepția nulității recursului, decurgând din neîncadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu este întemeiată. Deși nu este explicit formulată, critica privitoare la cuantumul măsurilor reparatorii acordate de instanță poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De vreme ce dezvoltarea motivului de recurs permite încadrarea în sensul arătat, nu sunt incidente dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât excepția de procedură invocată va fi respinsă ca nefondată.
Analizând hotărârea atacată, în raport de critica formulată prin cererea de recurs, înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, valoarea construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.
în primă instanță a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit că valoarea de circulație a construcției în litigiu este de 230.000 lei. Pârâtul a arătat că nu are obiecțiuni față de această evaluare și nu solicită refacerea raportului de expertiză (fila 144 dosar primă instanță). în aceste condiții, hotărârea prin care a fost acordată reclamantei această sumă, ca și hotărârea instanței de apel care a păstrat soluția primei instanțe, sunt legale, reclamanta neputând fi obligată să primească suma propusă de recurent.
Față de cele ce preced, critica formulată nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
Cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată. în condițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris. Reprezentantul intimatei a fost prezent la dezbaterea recursului, dar împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului au fost depuse la dosar în forma transmisă printr-un fax. în aceste condiții, în aplicarea textului susmenționat, nu s-a putut ține seama de înscrisul depus.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4609/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4569/2007. Civil → |
|---|
