ICCJ. Decizia nr. 4553/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4553
Dosar nr. 15718/3/2007
Şedinţa publică din 4 iulie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din analiza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta T.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti, obligarea acesteia să emită o dispoziţie motivată în baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea formulată în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi înregistrată sub nr. 2505 din 9 august 2001 la BEJ T.G., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, imobil cu destinaţie de deservire publică - restaurant, valoarea estimativă a imobilului fiind de 50.000 dolari SUA.
A mai arătat reclamanta că imobilul a fost rechiziţionat în baza deciziei nr. 1735 din 20 ianuarie 1949 a Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei Publice, în care autorii săi figurează la nr. 18 art. 1.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri-testamentele autentificate sub nr. 3481 din 5 august 1968 şi sub nr. 14589 din 17 septembrie 1990 precum şi certificatul de moştenitor nr. 505 din 2 aprilie 1992 de pe urma defunctului P.P.
Pârâta nu a soluţionat această notificare în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 din legea republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 837 din 6 iunie 2007, tribunalul, investit cu soluţionarea cererii în primă instanţă, a admis cererea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să soluţioneze, prin dispoziţie motivată, notificarea formulată de aceasta şi să plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză au fost încălcate art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile în raport de care, unitatea deţinătoare era obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 816 din 6 decembrie 2007, care a apreciat soluţia primei instanţe ca temeinică şi legală.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 17 ianuarie 2008, primind prim termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la 4 iulie 2008.
În motivarea recursului, pârâtul arată că în mod greşit instanţa de apel l-a obligat să răspundă la notificare printr-o dispoziţie motivată deoarece, în opinia sa, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea acestei obligaţii poate avea două date de referinţă: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Mai susţine să, dacă persoana îndreptăţită depune odată cu notificarea toate actele de care înţelege să se folosească pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării.
În speţă, cum reclamanta nu a depus toate actele de care înţelege să se folosească în susţinerea cererii sale, apreciază că termenul de 60 de zile nu a început să curgă, astfel că soluţia atacată este nelegală.
Dezvoltarea motivului de recurs face posibilă încadrarea acestuia în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul urmează a se respinge pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect atât tribunalul cât şi instanţa de apel au reţinut că termenul de 60 de zile, astfel cum este definit de art. 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu este un termen de recomandare ci este un termen obligatoriu, aşa cum rezultă din conţinutul legii speciale.
Faţă de dispoziţiile imperative ale legii speciale, rezultă fără echivoc că pârâta avea obligaţia să soluţioneze notificarea şi să emită o dispoziţie/decizie motivată indiferent dacă persoana îndreptăţită a depus toate actele sau numai o parte, soluţia fiind dată pe probatoriul existent la expirarea termenului de 60 de zile.
Pentru a beneficia de prorogarea termenului de 60 de zile de la data formulării notificării, pârâtul trebuia să respecte dispoziţiile art. 23 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Astfel, potrivit pct. 23.1 alin. (4) din aceste norme, termenul pentru îndeplinirea obligaţiei respective se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptăţite dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare depuse deja, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deţinătoare să comunice în scris persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate.
În speţă, pârâtul nu a comunicat în scris reclamantei, în interval de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă ar fi insuficientă, motiv pentru care nu a operat nici prorogarea prevăzută în textul legal menţionat.
Aşa fiind, soluţia pronunţată de prima instanţă, menţinută de instanţa de apel este dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, recursul se priveşte ca nefondat urmând ca, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 816 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Obligă, pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă T.D.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5146/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7265/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
