ICCJ. Decizia nr. 478/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 478.
Dosar nr. 4345/1/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 ianuarie 2002, Curtea de Apel Braşov a fost investită de către Comisia de Cercetare a Averilor constituită conform Legii nr 115/1996, prin Ordonanţa nr. 7, cu privire la diferenţele vădite între bunurile dobândite şi veniturile realizate de către cercetaţii T.V. şi V.T.
În considerentele ordonanţei s-a reţinut că, în urma sesizării de către Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov, care a solicitat verificarea averii col. T.V. s-a procedat la control în conformitate cu dispoziţiile art. 12 şi art. 10 din Legea nr 115/1996, în perioada octombrie 1996, data apariţiei legii, septembrie 2001, data sesizării.
Prin sentinţa civilă nr. 10F din 24 iunie 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a constatat că dobândirea cotei de 21,27%, respectiv a sumei de 132.534.301 lei, din bunurile reprezentate de imobil (construcţie şi teren) situat în Predeal, şi autoturism Dacia 1310 nu este justificată de către cercetaţi.
Au fost obligaţi cercetaţii să plătească statului prin Ministerul de Finanţe suma menţionată până la 1 septembrie 2002.
Împotriva sentinţei şi a ordonanţei au declarat recurs cercetaţii T.V. şi V.T.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4952 pronunţată la 1 iulie 2004, a admis recursul cercetaţilor şi a casat sentinţa recurată precum şi Ordonanţa nr. 7/AV din 17 decembrie 2001 a Comisiei de cercetare a averilor constituită conform Legii nr 115/1996 din cadrul Curţii de Apel Braşov şi a trimis cauza în vederea reluării cercetării, la aceeaşi comisie.
După casare, Curtea de Apel Braşov, Comisia de cercetare constituită în baza Legii nr 115/1996, prin Ordonanţa nr. 2/AV pronunţată la 13 decembrie 2005 în dosarul 1/AV/2005, în baza art. 14 lit. b) din Legea nr 115/1996 a clasat cauza şi a obligat Ministerul Administraţiei şi Internelor să plătească cercetaţilor suma de 20.000.000 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din Camera de consiliu din 23 ianuarie 2006 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Ordonanţei nr. 2/AV din 13 decembrie 2005 în sensul că suma reprezentând cheltuieli de judecată este 20.000.000 (ROL).
Împotriva ordonanţei menţionate a declarat recurs cercetatul T.V, criticând-o ca nelegală numai în ceea ce priveşte neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în sumă de 36.650.000 lei.
Recurentul a arătat că aceste cheltuieli sunt alcătuite din: 10.000.000 lei, onorariu expertiză contabilă achitat expertului P.F., 6.400.000 lei – onorariu achitat avocatului, conform contractului de asistenţă juridică nr. 24 din 24 ianuarie 2002, 10.000.000 lei – onorariu avocat achitat conform contractului de asistenţă juridică nr. 43102 din 29 septembrie 2002 şi 10.000.000 lei – onorariu de avocat achitat conform contractului de asistenţă juridică nr. 51 din 4 iunie 2005.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, precizând că la data comunicării hotărârii recurate nu se afla la domiciliu, astfel că dovada de efectuare a actului de procedură a fost semnată de soacra sa, N.T., în vârstă de 77 ani, care o supraveghea la domiciliu pe soţia sa, cercetata V.T., aflată în comă profundă.
Recurentul a arătat că a aflat despre primirea corespondenţei abia la 25 ianuarie 2006, ulterior decesului soţiei sale, V.T., la 17 ianuarie 2006.
În susţinerea cererii, recurentul a depus la dosar copia certificatului de deces al cercetatei.
Prin încheierea de la 26 septembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere dovada de comunicare şi actele medicale de la dosar şi apreciind că sunt îndeplinite cerinţele art. 103 C. proc. civ., a admis cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de T.V., şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia tardivităţii invocată de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În faza recursului, cercetatul a depus la dosar adresa din 29 martie 2007 a Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare, Tribunalul Braşov din care rezultă că expertul P.F. a încasat suma de 800 RON pentru raportul de expertiză efectuat în dosarul Curţii de Apel Braşov nr. 6/AV/2002, însoţită de trei chitanţe CEC (pentru sumele de 3.000.000 lei, 2.500.000 lei şi respectiv 2.500.000 lei, achitate Biroului Local de Expertize).
Recurentul a mai depus la dosar un calcul al indicelui preţului de consum la 28 februarie 2007 din care rezultă suma reactualizată la 5.280 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la critica invocată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul declarat de cercetatul T.V. împotriva Ordonanţei nr. 2/AV din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov este fondat pentru considerentele ce succed:
La calculul cheltuielilor de judecată cuvenite cercetatului, conform art. 274 C. proc. civ., pe parcursul tuturor fazelor procesuale, instanţele nu au avut în vedere şi suma de 8.000.000 lei, reprezentând onorariu de expertiză achitat expertului P.F., astfel cum rezultă din adresa menţionată, depusă ca act nou în recurs conform dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ..
Pentru celelalte sume reprezentând onorariu de avocat, cercetatul a depus la dosar trei chitanţe având valori de 5.000.000 lei, 5.000.000 lei şi respectiv 10.000.000 lei (în total 20.000.000 lei), în limita cărora Curtea de Apel Braşov a obligat deja pe intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor la cheltuieli de judecată prin dispozitivul ordonanţei recurate, îndreptate conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ. prin încheierea de la 23 ianuarie 2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va obliga intimatul şi la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale ordonanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.V. împotriva ordonanţei nr. 2/AV din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că obligă intimaţii şi la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză contabilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale ordonanţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4788/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 475/2007. Civil → |
|---|
