ICCJ. Decizia nr. 475/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 475.
Dosar nr. 6393/1/200.
Şedinţa publică din 11 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 septembrie 2004, la Tribunalul Olt, reclamanţii D.P., R.Ş., P.A., V.A., V.M., T.M., V.G., T.I., T.N.G., P.A.G. şi A.V.A. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 986 din 16 august 2004 emisă de comuna Fărcaşele, prin primar şi acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din 5 camere împreună cu anexele gospodăreşti şi terenul în suprafaţă de 45 ha, 12 ½ ha păşune, 4 ½ ha pădure, 25 ari vie, toate situate în comuna Fărcaşele, judeţul Olt.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că toate bunurile enumerate au fost proprietatea antecesorului reclamanţilor, R.M.D.S., de la care au fost preluate în mod abuziv, prin rechiziţie, în anul 1949.
Prin dispoziţia nr. 986/2004, primarul comunei Fărcaşele a respins notificarea formulată de R.Ş. pentru restituirea în natură a bunurilor sau, după caz, prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că petiţionara nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la bunurile aflate în litigiu.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 572 din 22 noiembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.Ş., a anulat dispoziţia nr. 986/2004 emisă de Primăria comunei Fărcaşele şi a constatat valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzător sumei de 300.000.000 lei, conform convenţiei părţilor şi dispoziţiei nr. 343 din 24 aprilie 2002 emisă de Primăria Fărcaşele.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea celorlalţi reclamanţi, care nu formulaseră, în prealabil, notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
În considerentele sentinţei, tribunalul a motivat că, în anul 2002, părţile au încheiat o convenţie cu privire la măsurile reparatorii prin echivalent, concretizată prin dispoziţia nr. 343/2002 emisă de Primăria comunei Fărcaşele, aşa încât nu mai era posibilă emiterea unei noi dispoziţii administrative pentru soluţionarea aceleiaşi notificări.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2006, a respins apelurile declarate de reclamanţi şi de D.G.F.P. Olt împotriva sentinţei Tribunalului Olt, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs D.G.F.P. Olt în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice susţinând că Decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece dispoziţia iniţială emisă de unitatea deţinătoare nu a produs efecte juridice şi nu a intrat în circuitul civil, astfel încât Primăria Fărcaşele a emis cea de-a doua dispoziţie cu respectarea dispoziţiilor legale, iar, pe de altă parte, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, instanţa judecătorească nu mai era îndrituită să analizeze şi să stabilească, mărimea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Recursul declanşat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 [art. 25 alin. (4) după modificarea dispusă prin Legea nr. 247/2005], Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
În prezentul litigiu, prin dispoziţia nr. 343 din 24 aprilie 2002, comuna Fărcaşele, prin primar, s-a făcut reclamantei R.Ş. oferta de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent, sub forma unor despăgubiri băneşti pentru imobilul cu destinaţia de locuinţă care nu mai putea fi restituit în natură deoarece a fost demolat, valoarea estimativă a imobilului fiind stabilită la 300.000.000 lei, (fila 110 din dosarul primei instanţe).
Oferta a fost acceptată de reclamanta R.Ş., care a şi semnat, alături de membrii comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 10/2001, două procese-verbale prin care şi-a exprimat acordul cu privire la măsurile reparatorii prin echivalent şi cu privire la evaluarea imobilului (filele 68-69 din dosarul instanţei de recurs).
Dispoziţia nr. 343/2002 a fost emisă pentru soluţionarea notificării trimise de reclamantă, prin executor judecătoresc, la 18 iulie 2001 (fila 57 din dosarul instanţei de recurs).
Dispoziţia nr. 343 din 24 aprilie 2002 are forţa probantă a unui înscris autentic şi nu mai putea fi revocată nici total şi nici parţial de către organul emitent aşa cum a hotărât, corect, prima instanţă, prin sentinţa pronunţată, confirmată de instanţa de apel.
Dispoziţia ulterioară nr. 986 din 16 august 2004, emisă de pârâtă, prin care a fost soluţionată în mod diferit aceeaşi notificare, formulată de aceeaşi persoană, cu privire la acelaşi imobil, este nelegală. Singura modalitate de modificare sau de anulare a primei dispoziţii ar fi fost promovarea unei acţiuni în justiţie.
Nici cealaltă critică formulată prin recursul declarat nu este întemeiată.
Dispoziţia administrativă prin care a fost soluţionată notificarea a fost emisă anterior adoptării Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente, aşa încât o aplicare retroactivă a acestei legi, solicitată de recurentă, ar contraveni dispoziţiilor art. 15 din Constituţia României. Dispoziţiile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Nefiind întemeiat, recursul declarat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 95 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4784/2007. Civil → |
|---|
