ICCJ. Decizia nr. 4996/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4996
Dosar nr. 1473/118/2007
Şedinţa publică din 29 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2005, reclamantul T.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Sanitar Veterinară Constanţa solicitând să fie obligată să soluţioneze notificarea pe care a formulat-o la data de 3 octombrie 2003 prin Biroul Executorului Judecătoresc M.A.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că pârâta refuză în mod nejustificat să îi soluţioneze notificarea, obligaţie ce îi incumbă potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 795 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Constanţa a respins cererea.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că pârâta a soluţionat notificarea formulată de reclamant prin Decizia nr. 7428 din 15 octombrie 2003 (în sensul respingerii ca fiind tardiv formulată), caz în care, cererea dedusă judecăţii se dovedeşte a fi nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 326/C din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat, pentru aceleaşi considerente reţinute şi de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază cererea.
În motivarea recursului reclamantul susţine că pârâta ar fi indus în eroare instanţele de fond prin modul de soluţionare a notificării, pe care a formulat-o în termenul legal, motiv pentru care solicită repunerea sa în drepturi şi retrocedarea imobilului pe care pârâta îi deţine fraudulos.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conţinutul hotărârii atacate şi nu pe chestiuni de fapt care nu au făcut obiectul analizei instanţelor de fond.
Obligaţia părţii de a arăta, în termenul prescris prin dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., pe care din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. îşi întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea acestor motive, este instituită sub sancţiunea nulităţii prin dispoziţiile art. 302^1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.
În speţa supusă analizei, instanţele de fond au fost învestite şi s-au pronunţat cu privire la cererea de obligare a pârâtei să soluţioneze notificarea formulată de reclamant, întemeiată pe dispoziţiile art. 23 (devenite 25 după republicare) şi nu privire la o contestaţie împotriva deciziei nr. 7428 din 15 octombrie 2003, prin care pârâta a soluţionat notificarea.
Ca atare, aspectele de fapt invocate de reclamant prin recurs, privind greşita respingere ca tardivă a notificării de către pârâtă prin dispoziţia menţionată, se dovedesc a fi străine de obiectul pricinii judecată în fond şi, ca atare, ele nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate la adresa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză.
Aşa fiind, pentru considerentele de drept arătate, constatând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 326/C din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5000/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
