ICCJ. Decizia nr. 5056/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5056
Dosar nr. 2134/111/2007
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 597/C/2007 din 29 iunie 2007 Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamanta K.I. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Salonta, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Instanţa de fond a reţinut, pentru a pronunţa această soluţie, că, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen ce a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni nu este un termen de prescripţie extinctiv pentru a fi supus instituţiei repunerii în termen, iar reclamanta nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul de a se dispune repunerea sa în termenul legal, obligarea intimatei să-i soluţioneze cererea privind acordarea de despăgubiri în natură pentru imobilul în litigiu, casă cu teren în suprafaţă de 820 mp.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 481/2007-A din 29 noiembrie 2007, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis cererea reclamantei şi, în consecinţă, a dispus repunerea acesteia în termenul legal de formulare a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 şi a obligat Primăria Municipiului Salonta la soluţionarea notificării reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată în raport cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a fost introdusă în termen de 15 zile de la încetarea împrejurărilor care au împiedicat-o pe reclamantă să formuleze cererea înăuntrul termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că, în ceea ce priveşte natura împiedicării, potrivit probelor testimoniale administrate în cauză şi a înscrisurilor existente la dosar, reclamanta a dovedit că a fost în imposibilitate de a formula cererea, dat fiind că, începând cu anul 2000, datorită unor probleme de sănătate, a fost frecvent internată în spitale, inclusiv la Spitalul nr. 6 din Oradea, pentru probleme neurologice, starea sănătăţii nepermiţându-i să facă deplasări decât cu mare dificultate, chiar şi în interiorul locuinţei, doar cu un cadru metalic, iar o perioadă de aproximativ 2 ani a fost internată şi într-un azil de bătrâni din Salonta.
S-a dovedit că spitalizările reclamantei au durat până aproximativ la sfârşitul lunii octombrie 2007.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele formulate, pârâta a susţinut că termenul de 6 luni nu este un termen de prescripţie extinctivă pentru a fi supus instituţiei repunerii în termen şi că, raportat la reţinerea instanţei cu privire la aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei", se impune a se preciza faptul că instanţa de apel a omis a avea în vedere că legea specială, Legea nr. 10/2001 nu prevede o astfel de posibilitate ca şi cea avută în vedere de instanţa de apel.
Recursul se va admite pentru cele ce urmează.
Prin soluţia pronunţată, instanţa de apel a reţinut greşit aplicarea în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Termenul la care se referă art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de prescripţie extinctivă, pentru a fi supus instituţiei repunerii în termen.
El este un termen de decădere, iar nerespectarea lui atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.
Curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece a ajuns la o concluzie contrară şi a dispus repunerea reclamantei în termenul de formulare a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001, reţinând şi natura împiedicării reclamantei de a formula notificarea în termenul legal prin problemele de sănătate pe care le-a avut.
În consecinţă, Decizia curţii de apel va fi casată, iar hotărârea instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Salonta, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 481/2007-A din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 597/C din 29 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5063/2007. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5051/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
