ICCJ. Decizia nr. 5051/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5051
Dosar nr. 713 /102/2007
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 5 martie 2007 la Tribunalul Mureş reclamantul J.T.Ş. a chemat în judecată pe intimata Primăria municipiului Târgu Mureş prin primar, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate ce au fost situate în Târgu Mureş, precum şi pentru terenul aferent acestora în suprafaţă de 698 mp, optând pentru despăgubiri civile la valoarea de circulaţie.
A mai solicitat reclamantul anularea dispoziţiei nr. 1635/2006 şi emiterea unei noi dispoziţii conform celor solicitate, cu repunerea în termenul de formulare a notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 1192 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Mureş a respins cererea de repunere în termenul de formulare a notificării formulată de reclamantul J.T.Ş. şi în consecinţă, a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul municipiului Târgu Mureş.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut legalitatea şi temeinicia dispoziţiei emisă de Primarul municipiului Târgu Mureş, atât pe fondul cauzei cât şi sub aspectul nerespectării prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, reclamantul nerespectând termenul legal pentru depunerea contestaţiei, situaţie ce atrage decăderea.
Apelul declarat de reclamantul J.T.Ş. a fost respins prin Decizia nr. 3/A din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul J.T.Ş. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate reclamantul a arătat că motivarea instanţei de fond ca şi a celei de apel se bazează pe încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, considerând că s-a depăşit termenul prevăzut de acest text de lege.
Consideră că niciun text de lege nu-i poate încălca a doua oară dreptul de proprietate ( prin expropriere prima data şi acum prin depăşirea unui termen ingrat) soluţiile instanţelor de judecată încălcând dispoziţiile art. 1 din protocolul Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificat de România în anul 1994 prin Legea nr. 30 din 31 mai 1994.
Pentru considerentele arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi acordarea despăgubirilor ce i se cuvin pentru imobilul în litigiu.
Recursul este nefondat.
Obligaţia persoanei îndreptăţite de a notifica persoana juridică deţinătoare, termenul în care poate fi sesizată şi momentul la care se calculează acesta, sunt stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Conform acestui text, persoana îndreptăţită notifică în termen de 6 luni, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001.
În consecinţă, termenul pentru formularea notificării este 12 luni şi se calculează de la data de 14 februarie 2001, când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002.
Reclamantul a notificat unitatea deţinătoare la data de 26 ianuarie 2007.
Articolul 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Faţă de aceste dispoziţii, termenul stabilit de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este de decădere.
În speţă, reclamantul nu a probat existenţa unor împrejurări mai presus de voinţa sa, care să îl fi împiedicat în îndeplinirea în termen a cerinţei de depunere a notificării, cum corect au reţinut ambele instanţe.
Pentru considerentele expuse, nu au fost încălcate nici prevederile art. 1 din protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cum greşit susţine reclamantul.
În raport cu cele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.T.Ş. împotriva deciziei nr. 3/A din 10 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 499/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
