ICCJ. Decizia nr. 5169/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5169
Dosar nr. 3884/1/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
La data de 6 august 2001, reclamantul P.M.T. a comunicat, prin executorul judecătoresc, o notificare prin care cererea SC R. SRL Braşov să-i lase in integrum, în deplină proprietate şi posesie" imobilul situat în Braşov, compus din casă şi teren (fila 13 din dosarul primei instanţe).
Reclamantul a revenit cu o altă notificare, la data de 1 iulie 2003, cerând pârâtei SC R. SRL Braşov să-i restituie „în natură de facto întregul imobil" (fila 17).
SC R. SRL Braşov, prin Decizia nr. 429 din 21 decembrie 2005, a respins notificările, cu motivarea că imobilul a fost predat reclamantului în anul 1999.
Prin acţiunea înregistrată la 27 ianuarie 2006, la Tribunalul Braşov, reclamantul a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, Decizia nr. 429/2005 emisă de pârâtă, solicitând, în esenţă, să-i fie predat „în fapt" apartamentul nr. l sau să i se facă o ofertă de despăgubire şi de asemenea să i se acorde despăgubire pentru teren.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 73/S din 5 mai 2006, a respins acţiunea (contestaţia) formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul contestatorului, în anul 1998, în temeiul sentinţei civile nr. 8442/1998 a Judecătoriei Braşov, astfel că nu formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 189/Ap din 29 septembrie 2006, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei Tribunalului Braşov, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele sentinţei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul fără a face trimitere la motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., dar susţinând că pârâta trebuie să respecte întocmai sentinţa civilă nr. 8442/1998 a Judecătoriei Braşov.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Litigiul dedus judecăţii în prezentul dosar se poartă în legătură cu imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. 22628 Braşov, compus din casă neînregistrată în cartea funciară, teren de 1020,82 mp şi grădină de 548,40 mp. Cu privire la acest imobil, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 8442 din 14 mai 1998, definitivă şi irevocabilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.M.T. şi a obligat pârâţii municipiul Braşov, prin primar, D.G.F.P. Braşov şi RA R. Braşov (actuala SC R. SRL Braşov) să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie întregul imobil menţionat (fila 3 din dosarul primei instanţe).
Sentinţa civilă nr. 8442/1998 a Judecătoriei Braşov a fost pusă în exercitare la data de 9 noiembrie 1999, când executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal, în cuprinsul căruia s-a precizat că reclamantul a fost pus în posesie şi că, începând cu data respectivă, au încetat toate drepturile şi obligaţiile SC R. Braşov (fila 4). Reclamantul şi-a înscris în C.F. dreptul de proprietate (fila 5).
La data adoptării Legii nr. 10/2001, imobilul fusese restituit reclamantului, aşa încât în mod corect, prima instanţă şi instanţa de apel au hotărât că prevederile acestei legi nu sunt aplicabile în cauză.
Unul dintre cele trei apartamente din care este compusă casa şi anume apartamentul nr. 1 a fost înstrăinat de stat foştilor chiriaşi L.M.G. şi L.M.M., în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 23177 din 21 octombrie 1997. Reclamantul P.M.T. s-a adresat justiţiei solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul menţionat, dar acţiunea a fost respinsă, cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia nr. 894 din 7 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
În raport cu considerentele expuse, se constată că, în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta SC R. SRL Braşov nu poate fi obligată nici să restituie imobilul, al cărui proprietar este reclamantul şi nici să ceară, în justiţie, „constatarea nulităţii relative a contractului de vânzare-cumpărare", cum solicită, fără suport legal, reclamantul.
În măsura în care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, reclamantul se poate adresa justiţiei, pe calea dreptului comun, în legătură cu apartamentul care a fost înstrăinat anterior admiterii acţiunii în revendicare cu privire la imobil.
Nu poate fi primită nici susţinerea recurentului că pârâta trebuie să-i ofere, în compensaţie un alt teren în locul celui ocupat, în prezent, de un drum public. Recurentul nu a precizat, pe parcursul procesului, când şi cu ce motivare, a fost ocupată o parte a terenului ce fusese restituit reclamantului ca urmare a admiterii, în anul 1998, a acţiunii în revendicare. Legea nr. 10/2001 nu poate fi aplicată cu privire la eventuale preluări de imobile care ar fi avut loc ulterior intrării legii în vigoare.
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.M.T. împotriva deciziei nr. 189/Ap din 29 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5185/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 518/2007. Civil → |
|---|
