ICCJ. Decizia nr. 5160/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5160
Dosar nr. 1955/59/2006
Şedinţa publică din 25 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalul Timiş sub nr. 8856 din 26 mai 2005, contestatorii B.V. şi B.I. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii primarul comunei Sanandrei şi Consiliul Local al comunei Sanandrei anularea Dispoziţiei nr. 374 din 22 iulie 2005 emisa de acesta, prin care a fost restituit în natura terenul înscris în C.F. 2565 Sanandrei către intimata W.G.I.
Contestatorii au arătat ca sunt proprietarii casei cu nr. 484 din Sanandrei, edificata pe terenul în litigiu, care le-a fost concesionat în baza unui contract încheiat cu Consiliul Local Sanandrei.
În motivare s-a mai susţinut ca, pârâtul primarul comunei Sanandrei, i-a oferit intimatei W.G.I. masuri reparatorii prin echivalent, prin Dispoziţia nr. 8 din 11 ianuarie 2002, dispoziţie modificată prin emiterea unei noi Dispoziţii cu nr. 37 22 iulie 2005.
Tribunalul Timiş prin sentinţa civila nr. 2766/P1 din 21 noiembrie 2005, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor B.V. şi B.I., excepţie formulata de intimaţii primarul şi Consiliul Local al comunei Sanandrei si pe cale de consecinţă a respins contestaţia formulata de contestatori.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut ca, potrivit dispoziţiilor legale în materie contestatorii nu au calitate de persoană îndreptăţită să atace cu contestaţie dispoziţia unităţii deţinătoare.
Pe de altă parte s-a mai reţinut că aceştia nu au nici interes sa promoveze o asemenea contestaţie, deoarece, chiar daca terenul face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul local, dreptul acestora nu este afectat, persoana îndreptăţită subrogându-se în drepturile starului, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar contractul îşi va păstra valabilitatea.
Apelul contestatorilor B.I. şi V. împotriva acestei sentinţe mai sus menţionate a fost respins prin Decizia civilă nr. 168 din 15 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cu motivarea că numai persoanele îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 pot promova contestaţie împotriva dispoziţiei emise în faza procedurii administrative.
Nemulţumiţi fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, contestatorii B.V. şi B.I. au declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 16 aprilie 2007, sub nr. 1955/59/2006, critica privind următoarele aspecte:
Curtea de Apel Timişoara a respins în mod greşit apelul întrucât calitatea procesual activă a contestatorilor este justificată de interesul legitim avut în promovarea contestaţiei în dosarul de faţă, având în vedere că sunt prejudiciaţi prin dispoziţia atacată câtă vreme a fost restituit terenul imobilului în litigiu pe care a fost edificată o casă cu bună-credinţă.
Se mai susţine că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost încălcate prin emiterea dispoziţiei contestate.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificata şi republicata, [fostul art. 24 alin. (7) din forma iniţiala a legii], „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civila a tribunalului (...)", iar conform art. 3 din acelaşi act normativ, sunt considerate persoane îndreptăţite la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, după caz, în echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv sau moştenitorii acestora.
Or, contestatorii de fată sunt beneficiarii unui contract de concesiune încheiat cu Consiliul Local Sanandrei cu privire la terenul în litigiu, iar dreptul acestora nu este afectat.
Deci, contestatorii nu pot fi consideraţi persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, în echivalent, ca să poată interveni în cadrul contestaţiei în care se discută problema dreptului de proprietate dintre Statul Roman şi fostul proprietar, deposedat în mod abuziv.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. contestatorii vor fi obligaţi la plata sumei de 1784 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata W.G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii B.V. şi B.I. împotriva deciziei nr. 168 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obliga pe recurenţi la plata sumei de 1784 RON faţă de intimata W.G.I., cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2007.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 4291/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4229/2007. Civil → |
|---|
