ICCJ. Decizia nr. 5234/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5234
Dosar nr. 7935/54/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 28 mai 2002 reclamantele P.G. şi P.C. au chemat în judecată Consiliul Local Coloneşti, Ministerul Finanţelor Publice şi SC A. SA Vlaici Coloneşti solicitând obligarea acestora la restituirea unei case cu 7 camere şi 8,4 ha teren în valoare de 20.000 dolari SUA, a unei case din cărămidă cu 5 camere şi a unei case din cărămidă cu 9 camere în valoare de 10.000 dolari SUA sau plata contravalorii ultimelor două bunuri.
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 17 iunie 2005 Tribunalul Olt a respins ca nefondată acţiunea reţinând că reclamantele nu au făcut dovada vreunei cauze de nulitate, conform art. 46 din Legea 10/2001, a contractului de vânzare cumpărare active încheiat de SC A. SA Vlaici, astfel că actele juridice de înstrăinare sunt valabile şi nu se poate dispune restituirea în natură a imobilelor.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta P.G., admis de Curtea de Apel Craiova, care prin Decizia civilă nr. 279 din 17 octombrie 2003 a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare constatând că în cauză nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea măsurilor reparatorii, fiind necesar a se stabili cu certitudine starea imobilului.
Rejudecănd cauza, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 797 din 11 martie 2005 a admis acţiunea faţă de SC A. SA Vlaici pe care a obligat-o să facă oferta de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător sumei de 214.572.727 lei, a respins acţiunea faţă de Consiliul Local Coloneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi capătul privitor la acordarea de măsuri reparatorii pentru teren.
În considerentele deciziei s-a reţinut că dintre imobilele solicitate mai există doar o construcţie, care este sediul pârâtei SC A. SA Vlaici, privatizată legal prin actul de vânzare-cumpărare nr. 159/1997 şi amplasată pe 34.810 mp teren, inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, motiv pentru care reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător sumei stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză.
Reclamantele au declarat recurs, susţinând că suprafaţa de 34.810 mp este distinctă de cele 46 ha restituite în baza legii fondului funciar, actele de privatizare au avut ca obiect vânzarea de acţiuni şi nu le sunt opozabile, iar construcţia a fost preluată fără titlu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 1459 din 8 februarie 2006 a admis recursul şi a casat Decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă întrucât se impunea să se stabilească exact suprafaţa reală preluată de la părinţii autorului reclamantelor şi, în funcţie de aceasta să se aprecieze dacă este sau nu cazul aplicării art. 8 din Legea 10/2001.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 659 din 12 septembrie 2006 a admis în parte acţiunea reclamantei P.G., a obligat SC A. SA Vlaici să restituie reclamantei conacul cu terenul aferent de 34.810 mp din comuna Coloneşti, sat Vlaici, a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, o clădire cu 9 camere şi alta cu 5 camere, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.C. pentru lipsa calităţii procesuale active şi a respins acţiunea faţă de pârâţii Consiliul Local Coloneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În rejudecare instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea terenului, părţile susţinând că aceasta nu mai este necesară întrucât, în cauză s-au efectuat mai multe expertize prin care terenul a fost individualizat.
Instanţa a reţinut că terenul aferent conacului nu intră sub incidenţa art. 8 din Legea 10/2001 pentru că nu a făcut obiectul reconstituirii legii fondului funciar şi a fost cuprins, cu conacul, în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SA Vlaici.
Prin adeverinţa nr. 884/2004, eliberată de Primăria Coloneşti s-a atestat că autorului reclamantei i s-au restituit 46 ha teren conform legii fondului funciar, iar prin expertizele efectuate în cauză au fost individualizate imobilele, respectiv fostul conac, clădirea cu 7 camere şi terenul de 34.810 mp. Terenul de 34.810 mp se află în intravilan, iar autorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18/1991 doar în extravilan.
S-a mai reţinut că pe baza procesului verbal de preluare a imobilelor din 2 aprilie 1951 expertizele efectuate au identificat şi clădirile demolate pentru care se vor acorda măsurile reparatorii conform Titlului VII la Legii 247/2005.
Potrivit art. 20 din Legea 10/2001 modificată, imobilele deţinute de o societate comercială se restituie în natură.
Acţiunea formulată de reclamanta A.C. a fost respinsă întrucât aceasta a renunţat la succesiunea autorului său, E.V.P., conform certificatului de moştenitor nr. 37 din 30 mai 2002. De asemenea, acţiunea a fost respinsă faţă de pârâţii Consiliul Local Coloneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC A. SA Vlaici, pentru următoarele motive:
- instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii pentru că nu a pus în discuţie lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliul Local Coloneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice
- imobilele au fost donate de autorul reclamantelor, situaţie în care admisibilitatea cererii este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus anularea sau constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001
- nu s-au respectat indicaţiile deciziei de casare, în sensul că nu s-a stabilit suprafaţa reală preluată de stat de la autor în funcţie de care să se facă aplicarea art. 8 din Legea 10/2001
- în cauză trebuia să se facă aplicarea art. 8 din Legea 10/2001 deoarece autorului i s-a reconstituit întreaga suprafaţă la care era îndreptăţit, 46 ha, în baza legii fondului funciar, iar restituirea suprafeţei de 34.810 mp ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză
- în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001 şi nu cele ale art. 20.
Recurenta nu a precizat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi parte în procesul civil pârâtul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care şi aceea de a avea capacitate procesuală.
În speţă, reclamantele au înţeles să cheme în judecată şi pârâţii Consiliul Local Coloneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, însă aceştia nu pot avea calitate procesuală pasivă întrucât nu sunt deţinătorii imobilului în litigiu.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată, această calitate o are doar recurenta pârâtă, actuala deţinătoare a imobilului, care este obligată să emită dispoziţia de restituire şi în patrimonial căreia este înregistrat bunul ce face obiectul litigiului.
Deşi lipsa calităţii procesuale pasive a celor doi pârâţi nu a fost invocată din oficiu, pe cale de excepţie şi pusă în discuţia părţilor, instanţa, în virtutea caracterului devolutiv al apelului şi a dispoziţiilor imperative ale Legii 10/2001, în mod judicios a stabilit că aceştia nu pot sta în proces şi a dispus în consecinţă.
Conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea 10/2001 republicată, restituirea imobilelor este condiţionată de existenţa hotărârii judecătoreşti irevocabile pentru anularea sau constatarea nulităţii absolute a donaţiei doar în situaţia în care donaţia s-a încheiat în formă autentică, or, în speţă, nu s-a administrat nici o probă pentru dovedirea formei autentice cerută, ad validitatem de art. 813 C. civ. La dosar a fost depusă doar adresa nr. 407438/1997 emisă de Arhivele Statului (fila 40 a dosarului de fond) prin care se atestă că în evidenţele sale nu există cererea de donaţie a imobilului în litigiu.
Ca atare, nici această susţinere a recurentei nu poate fi reţinută.
Instanţa de apel a respectat indicaţiile din Decizia de casare.
Astfel, în practicaua deciziei atacate s-a consemnat că la termenul din data de 12 septembrie 2006 s-a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize pentru individualizarea terenurilor, conform indicaţiilor date de instanţa superioară, însă părţile au declarat că la dosar există mai multe expertize ce individualizează terenul şi nu sunt de acord cu administrarea acestui nou probatoriu.
Faţă de refuzul părţilor, instanţa a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate anterior în cauză, care, coroborate cu celelalte probe administrate au condus la concluzia corectă potrivit căreia terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar şi, întrucât acest teren este evidenţiat în patrimoniul recurentei a dispus restituirea în natură conform art. 20 al Legii 10/2001, republicată.
Bunicii paterni ai reclamantelor, M. şi G.P., au dobândit în proprietate moşia Vlaici conform ordonanţei de adjudecare nr. 3753 din 2 octombrie 1936 a Tribunalului Olt depusă la fila 6 a dosarului de fond. Această moşie se compunea din două corpuri, respectiv moşia Cristeasca ce cuprindea 60 ha teren şi moşia Brăneasca alcătuită din 4 ha teren cu conac, în total având 64 ha teren.
După decesul proprietarilor iniţiali moşia Vlaici a trecut, prin moştenire, în patrimoniul autorului reclamantelor, E.V.P., de la care a fost preluată abuziv în proprietatea statului în baza procesului verbal din 2 aprilie 1951.
Din conţinutul actului de preluare, existent la fila 9 a dosarului de fond, rezultă că au intrat în proprietatea statului 46 ha teren ( 21 ha arabil, 14 ha livadă pruni, 9 ha zăvoi, 2 ha păşuni) şi conacul compus din trei clădiri. Deşi nu se menţionează expres, este de la sine înţeles că acest conac a fost preluat împreună cu terenul aferent, care potrivit titlului de proprietate a avut o suprafaţă de 4 ha.
Prin probatoriile administrate în cauză s-a dovedit că cele 46 ha teren extravilan au fost restituite autorului reclamantelor în temeiul legii fondului funciar, iar suplimentul la raportul de expertiză a concluzionat că din cele trei clădiri ale fostului conac mai există doar construcţia cu 7 camere care este amplasată pe o suprafaţă de 34.810 mp teren intravilan ce a aparţinut familiei.
Terenul intravilan de 34.810 mp nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legii fondului funciar. Prin titlurile de proprietate emise deja a fost reconstituit, în baza acestei legi, dreptul de proprietate doar asupra terenului extravilan, astfel încât nu se poate reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 8 din Legea 10/2001.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că domeniul de reglementare al Legii 10/2001 are un caracter de complinire în raport de celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, în sensul că sfera de aplicare a acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite în temeiul legilor anterioare.
Restituirea terenului intravilan nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză din moment ce, în speţă, s-a făcut dovada cu titlul de proprietate din anul 1936 că autorul reclamantelor a deţinut în proprietate 64 ha teren, iar scopul principal al reglementărilor Legii 10/2001 este acela de a restitui integral proprietăţile preluate abuziv, cu titlu valabil sau fără titlu, de fostul regim comunist.
Nu se poate reţine nici aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea iniţială, pentru simplul motiv că la data pronunţării deciziei atacate acestea nu mai erau în vigoare. Art. 27, în redactarea iniţială, a fost modificat prin Legea 247/2005, de imediată aplicare şi în vigoare la data pronunţării deciziei, în sensul înlăturării celor două condiţii stricte impuse pentru aplicarea sa, respectiv imobilul să fi fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului şi să fie evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate legal. Ca atare, instanţa a aplicat corect dispoziţiile fostului art. 20 al legii, devenit art. 21, conform căruia imobilele deţinute în mod abuziv, indiferent dacă au fost preluate de stat cu titlu valabil sau fără titlu şi indiferent de destinaţia actuală, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială, regie autonomă, organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public vor fi restituite în natură persoanelor îndreptăţite.
Raţiunea acestei modificării a legii rezidă în intenţia legiuitorului de a repara integral abuzurile săvârşite de regimul comunist, prin restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv. Nu s-a mai făcut distincţia între preluarea cu titlu sau fără titlu, întrucât aceste preluări au fost săvârşite oricum în mod abuziv, cu încălcarea vădită a principiului garantării dreptului de proprietate consacrat de Constituţie şi art. 481 C. civ.
Pentru aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. Vlaici SA, comuna Coloneşti, judeţ Olt împotriva deciziei nr. 659 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă P.G..
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 27 iunie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5205/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5106/2007. Civil → |
|---|
