ICCJ. Decizia nr. 5240/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5240
Dosar nr. 492/102/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 februarie 2007, reclamantul P.R.E.F. a chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Târgu Mureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 1605 din 31 ianuarie 2007 emisă de pârât, să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 din terenul în suprafaţă de 440 mp şi respectiv 275 mp, situat în Târgu Mureş şi să-i acorde despăgubiri pentru construcţiile demolate de pe acest teren, respectiv pentru apartamentul nr. 1 din str. R. nr. 2A.
Prin sentinţa civilă nr. 1231 din 21 septembrie 2007, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins acţiunea cu următoarea motivare:
Reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, de depunere a notificării, ceea ce atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea repunerii în termen, fapt pe care însuşi reclamantul îl recunoaşte în motivarea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.
În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 247/2005, referitoare la repunerea în termen pentru formularea cererilor de restituire a terenurilor, acestea se aplică numai în situaţiile prevăzute de art. 33 din Titlul VI al legii.
Prin Decizia civilă nr. 123 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere aceleaşi considerente ca şi tribunalul, cu o singură corecţie:
Este adevărat că prin dispoziţiile art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 s-a stabilit că persoanele fizice şi juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţe de suprafaţă ce pot fi restituite conform acesteia, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, însă aceste prevederi vizează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 şi a Legii nr. 1/2000, aspect ce rezultă fără echivoc din chiar denumirea dată Titlului VI al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 33 din acelaşi titlu, este de fapt vorba despre dispoziţiile art. I pct. 37 prin care s-a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000, în sensul că persoanele fizice şi juridice care nu au depus în termen cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legilor nr. 169/1997 şi nr. 1/2000, pot formula astfel de cereri într-un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Prin urmare, dispoziţiile legale menţionate anterior nu privesc notificările formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care urmează procedura specială instituită prin aceasta.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul susţine că, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 247/2005, consideră că a fost repus în termenul legal pentru formularea unei solicitări de restituire şi de acordare de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât o parte din teren aparţine domeniului public al statului.
În opinia sa, repunerea în termen operează pentru toate situaţiile prevăzute în cuprinsul Legii nr. 247/2005 şi nu doar pentru cele la care se referă art. 33.
Mai susţine că, prima lege care prevede posibilitatea revendicării unor imobile care fac parte din domeniul public este Legea nr. 247/2005, iar articolul invocat de prima instanţă se referă la Legea nr.169/1997, or reclamantul nu a formulat nicio cerere întemeiată pe această lege.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele motive:
Soluţia de respingere a notificării pe considerentul că a fost depusă cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit succesiv, este dată cu respectarea legii.
Nicio dispoziţie a Legii nr. 247/2005, prin care s-au modificat o serie de articole ale Legii nr. 10/2001, nu a prevăzut repunerea în termenul de a formula notificare a persoanelor care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Singurele dispoziţii care prevăd o repunere în termen sunt cele referitoare la cererile de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, corect reţinute de instanţa de apel.
De altfel, deşi recurentul susţine că repunerea în termen a fost prevăzută de Legea nr. 247/2005 pentru toate cererile care cad sub incidenţa sa, nu a fost în măsură să indice articolul din legea menţionată care să permită o asemenea interpretare.
Distincţia făcută de recurent privitoare la apartenenţa la domeniul public a unei părţi din terenul pentru care solicită măsuri reparatorii nu are nicio relevanţă în cauză.
Prin Legea nr. 10/2001 s-a recunoscut posibilitatea persoanelor îndreptăţite de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru toate imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent că la data intrării în vigoare a legii se aflau evidenţiate în domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Condiţia pe care reclamantul trebuia să o îndeplinească şi nu a îndeplinit-o era aceea de a adresa notificarea unităţii deţinătoare în termenul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va menţine Decizia atacată şi, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.R.E.F. împotriva deciziei nr. 123 A din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5486/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5242/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
