ICCJ. Decizia nr. 5678/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5678
Dosar nr. 2066/54/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
La data de 23 august 2007, revizuentul B.C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5592/104/2006, solicitând anularea acesteia în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât cuprinde dispoziţii potrivnice faţă de sentinţa civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, rămasă irevocabilă, a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de P.A.M. împotriva pârâtului B.C., având ca obiect suprafaţa de 140 mp teren, situată în Caracal, judeţul Olt, iar prin Decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt, a cărei anulare se solicită, a fost admisă o nouă acţiune în revendicare, între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.
Cum între cele două hotărâri judecătoreşti există, în mod evident, contrarietate, s-a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt.
Prin Decizia civilă nr. 1205 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată către intimată, reţinând, în esenţă, următoarele:
Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este subsecventă îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii şi anume: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, care, în dispozitivul lor, cuprind măsuri ce nu se pot aduce la îndeplinire, căci se exclud reciproc; existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză; neinvocarea în cadrul celui de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecată sau neanalizarea acesteia în cazul în care a fost invocată.
S-a apreciat că, în speţă, ultimele două condiţii nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două acţiuni nu există identitate de cauză juridică şi că în dosarul nr. 248/2003 al Judecătoriei Caracal, revizuentul din dosarul de faţă a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, ce a fost respinsă de instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.C., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate se arată că hotărârea recurată este nemotivată, întrucât nu s-a indicat care este cauza primei acţiuni, soluţionată definitiv prin sentinţa civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal.
Recurentul susţine că, cel puţin în opinia sa, ambele acţiuni au avut acelaşi obiect.
S-a mai arătat că, în mod nelegal, curtea de apel a reţinut faptul că excepţia puterii lucrului judecat, ridicată de recurentul-revizuent în cadrul celui de-al doilea proces, a fost analizată de instanţă, deoarece, aşa cum rezultă din sentinţa Judecătoriei Caracal, în considerentele acesteia s-a luat act de ridicarea excepţiei, însă excepţia nu a fost analizată şi nu s-a pronunţat asupra ei, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei. Mai mult, nici instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe această excepţie.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia recurată este motivată în drept şi în fapt, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar.
Astfel, curtea de apel a reţinut că între cele două litigii nu există identitate de cauză juridică, nefiind astfel îndeplinită cerinţa triplei identităţi între cele două acţiuni, de obiect, cauză şi părţi, condiţie esenţială pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire.
Susţinerea recurentului potrivit căreia curtea de apel era obligată să indice şi cauza primei acţiuni este neîntemeiată, deoarece motivarea hotărârii, sub acest aspect, a fost implicită, în sensul că în primul litigiu cauza juridică a acţiunii a fost alta decât în cel de-al doilea litigiu, aceasta fiind explicitată numai în ultima situaţie.
Cauza unei acţiuni este temeiul juridic al acesteia, fundamentul legal al dreptului pe care una din părţi, îl valorifică împotriva celeilalte.
Astfel, în acţiunea în revendicare soluţionată prin Decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5592/104/2006, cauza, temeiul dreptului de proprietate al reclamantei, a constituit-o Decizia nr. 1329/2001 a Tribunalului Olt, iar în acţiunea în revendicare având acelaşi obiect, soluţionată între aceleaşi părţi prin sentinţa civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, irevocabilă, cauza, temeiul dreptului de proprietate al reclamantei, a constituit-o Ordonanţa de adjudecare nr. 1073/197/1971 a Judecătoriei Caracal.
În concluzie, cauza celor două acţiuni este diferită, situaţie în care legal a constatat curtea de apel că nu este îndeplinită în speţă cerinţa triplei identităţi, de părţi, cauză şi obiect pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Critica potrivit căreia, greşit, curtea de apel a apreciat că în cel de-al doilea litigiu a fost invocată şi analizată excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal nu este întemeiată.
Astfel, în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2363 din 12 septembrie 2003 de Judecătoria Caracal, definitivă prin Decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt, a cărei revizuire se solicită, revizuentul din prezentul proces a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal, filele 21 şi 43 dosar nr. 248/2003 al acestei instanţe, iar la termenul din 21 aprilie 2003, după ce această excepţie a fost pusă în discuţia părţilor, instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, în sensul că „respinge excepţia ridicată de pârât prin apărătorul său având în vedere art. 1201 C. civ.".
Prin urmare, corect a constatat curtea de apel că în speţă nu este îndeplinită nici condiţia pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi anume ca în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată şi analizată excepţia puterii lucrului judecat în raport de hotărârea ce constituie primul termen al revizuirii.
Aşa fiind, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuentul B.C.
Constatând culpa procesuală a recurentului-revizuent, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1672,51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuentul B.C. împotriva deciziei nr. 1205 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă recurentul B.C. să plătească intimatei P.A.M. suma de 1672,51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5634/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5629/2007. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
