ICCJ. Decizia nr. 5803/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5803
DOSAR NR. 815/121/2007
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea dreptului la libera circulaţie în toate statele Uniunii Europene pentru o perioada de cel mult trei ani, faţă de pârâtul D.I.
S-a arătat în motivare că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 29 noiembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 278 /1994.
În aceasta situaţie, faţă de dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată ulterior, dreptul la libera circulaţie a pârâtului, se impune a fi restrâns, întrucât România trebuie să-şi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegala, iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare si şedere, a pârâtului ca şi a altor persoane, aflate in situaţii similare, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetăţenilor români, în materie de vize.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinatate.
Prin sentinţa civila nr. 256 din 5 februarie 2007 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea, ca nefondată cu motivarea că o atare măsura putea fi dispusă, prin raportare la disp. art. 52 din aceeaşi lege doar pana la data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, încât solicitarea reclamantei nu este posibil a fi primită.
Apelul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin Decizia nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere că potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, cetăţenii acestei uniuni, prin urmare şi cetăţenii români cu începere de la 1 ianuarie 2007, au dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni şi de a ieşi de pe teritoriul unui alt stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
Pe de altă parte s-a reţinut că potrivit art. 27 din aceeaşi Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul D.I s-ar afla într-una din cele trei situaţii ce ar impune restricţionarea dreptului la libera circulaţie, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie.
În contra acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte, criticând soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală, susţinând, în esenţă că, dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost arestat pe teritoriul Franţei pentru vânzare de bijuterii furate, încălcând astfel una dintre obligaţiile impuse de art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu completările şi modificările ulterioare şi anume, aceea de a respecta legislaţia statului în care se află.
Critica recurentului-reclamant, încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:
- art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în primele două ipoteze respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- pârâtul a recunoscut, prin declaraţia olografă dată la returnarea în România, că a fost arestat pe teritoriul Franţei pentru vânzare de bijuterii furate;
- faţă de împrejurarea că pârâtul a fost arestat pe teritoriul Franţei, fila 6 a dosarului de fond, faptă ce este evident contrară ordinii publice şi, ca atare, justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe timp de 1 an, durată stabilită conform criteriilor prevăzute de art. 27 alin. (2) din sus citata directivă;
- măsura de interdicţie care se va dispune va fi limitată însă, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, pe teritoriul Franţei.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterii cererii şi restrângerii exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei, timp de 1 an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva deciziei nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 256 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, şi în fond, admite cererea şi restrânge exercitarea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei a pârâtului D.I pe o perioadă de 1 an, începând cu data pronunţării prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5780/2007. Civil → |
|---|
