ICCJ. Decizia nr. 5865/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5865
Dosar nr. 2568/109/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub 2568/109/2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene, cu privire la pârâtul S.R., ca urmare a faptului că acesta a fost returnat din Danemarca, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat.
Prin sentinţa civilă nr. 301 din 1 noiembrie 2007, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând în motivarea soluţiei faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, au devenit incidente normele comunitare care statuează asupra dreptului la liberă circulaţie al persoanelor, restrângerea exerciţiului acestui drept fiind posibilă în condiţii restrictive, referitoare la ordinea publică, sănătatea publică sau siguranţa publică, în toate cazurile, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
Cum aceste cerinţe s-a constatat a nu fi îndeplinite în speţă, întrucât nu s-a făcut dovada unei conduite a persoanei care să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii, cererea fost găsită neîntemeiată şi respinsă în consecinţă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a susţinut caracterul nelegal al acesteia, deoarece chiar şi în condiţiile existenţei principiilor preeminenţei dreptului comunitar şi al aplicării directe a acestuia, măsura restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în străinătate al unui cetăţean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, este condiţionată de returnarea acelui cetăţean dintr-un alt stat, în baza acordului de readmisie, dacă cetăţeanul a încălcat legislaţia statului de unde a fost returnat.
Deşi instanţa de fond a considerat că în sarcina pârâtului nu s-a reţinut vreuna din situaţiile prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, în declaraţia dată la punctul de trecere al frontierei pârâtul a recunoscut că a fost prins în timp ce fura dintr-un magazin şi reţinut de poliţia daneză, fiind returnat în România.
Apelul a fost admis prin Decizia nr. 27/A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti şi în consecinţă, schimbată în tot sentinţa, admisă cerere şi restrâns exerciţiul dreptului la liberă circulaţie în Danemarca, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării instanţei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că normele comunitare (Directiva 38/CE din 29 aprilie 2004) sunt incidente în speţă şi că aceasta presupune imposibilitatea restrângerii dreptului la libera circulaţie a pârâtului, fără a lua în considerare conduita individului.
În speţă, pârâtul, conform propriei sale declaraţii, după ce a tranzitat Ungaria, Austria, Germania şi Danemarca, a locuit timp de 40 zile în oraşul Copenhaga, a fost surprins în timp ce fura mărfuri dintr-un magazin şi a fost reţinut de poliţia daneză, fiind apoi returnat în România la data de 28 august 20087, în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi Danemarca.
Or, o asemenea conduită personală a pârâtului a fost de natură să reprezinte o ameninţare reală şi suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societăţii, faţă de împrejurarea că problema controlului migraţiei din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, dar şi pe plan extern.
S-a apreciat, de aceea, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi cele ale art. 39 alin. (1) din aceeaşi lege, privind restrângerea dreptului la liberă circulaţie doar pentru statul din care persoana a fost returnată pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data sesizării instanţei, sens în care a fost admis apelul şi modificată sentinţa primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă, care a susţinut caracterul nelegal al soluţiei, faţă de împrejurarea că limitarea dreptului la libera circulaţie s-a făcut cu începere de la data sesizării instanţei, şi nu de la data pronunţării hotărârii, ceea ce înseamnă că măsura retroactivează, în condiţiile în care, între data învestirii instanţei şi aceea a pronunţării hotărârii nu a existat îngrădirea acestui drept fundamental.
Au fost invocate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 C. civ.
Recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispunându-se îngrădirea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data învestirii instanţei (6 septembrie 2007), a fost încălcat într-adevăr, principiul neretroactivităţii , prin aceea că s-au recunoscut efecte juridice unei măsuri înainte de adoptarea sa pe cale jurisdicţională.
Astfel, în intervalul cuprins între data formulării cererii de chemare în judecată şi cea a pronunţării hotărârii, pârâtul nu a fost supus vreunei restricţii în ce priveşte libera sa circulaţie, pentru a se putea considera că măsura a devenit efectivă din momentul în care a fost solicitată.
Întrucât măsura are caracter judiciar (se dispune de către instanţă, conform art. 39 din Legea nr. 248/2005, pe baza probelor administrate), momentul de la care devine eficientă este acela al pronunţării hotărârii, în absenţa unei dispoziţii legale contrare care să lege acest moment, prin posibilitatea instituirii unei măsuri provizorii, de exemplu, pentru parcursul desfăşurării judecăţii, de o altă dată (cum ar fi aceea a învestirii instanţei).
Ca atare, soluţia instanţei de apel, care a stabilit ca îngrădirea dreptului la libera circulaţie a intimatului-pârât să se facă începând cu data formulării cererii de chemare în judecată este eronată, impunând efecte retroactive unei măsuri care nu poate deveni eficientă decât în strânsă legătură cu momentul executorialităţii hotărârii (respectiv, data la care aceasta devine definitivă, conform art. 376 C. proc. civ.).
În consecinţă, recursul va fi admis şi modificată Decizia atacată, în sensul că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie operează de la data pronunţării instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 27 A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia atacată, în sensul că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie operează de la data pronunţării deciziei instanţei de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5861/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5901/2007. Civil → |
|---|
