ICCJ. Decizia nr. 5858/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5858
Dosar nr. 981/43/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la 3 februarie 2005, reclamantul H.W.J. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Sighişoara pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 1580 din 26 octombrie 2004 emisă de primar, în subsidiar stabilirea pe bază de expertiză a valorii de circulaţie a întregului imobil, astfel cum este înscris în cartea funciară şi în evidenţele administrative ale primăriei.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că dispoziţia primarului, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor situate în Sighişoara, înscrise în C.F. nr. 2450, motivat de faptul că terenurile au fost atribuite în baza Legii nr. 18/1991, este nelegală.
La data depunerii notificării nu erau emise titluri pe seama persoanelor menţionate în dispoziţia atacată.
Dacă restituirea în natură a terenurilor nu este posibilă, atunci organul emitent al deciziei era obligat, potrivit Legii nr. 10/2001, să facă propuneri concrete de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.
1.3.În drept
Reclamantul nu şi-a motivat în drept cererea.
2.Întâmpinarea
Primăria municipiului Timişoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât terenurile revendicate au fost atribuite în baza Legii nr. 18/1991, ca reconstituire a dreptului de proprietate al unor cetăţeni.
Sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
3.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1343 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză terenul înscris în C.F. 2450 situat în Sighişoara, a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind atribuit anumitor persoane.
În aceste condiţii, sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
4.Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. IA din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a arătat că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că prima instanţă a apreciat în mod corect că terenul revendicat de reclamant la Legea nr. 10/2001 a făcut obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991.
Unul dintre principiile necesare aplicării corecte şi unitare a legii este asigurarea respectării stabilităţii raporturilor de proprietate prin conservarea şi respectarea drepturilor dobânditorilor de bună-credinţă.
Atât timp cât terenul în litigiu a format obiectul legii fondului funciar, modalitatea de soluţionare a notificării este respingerea ei pe acest considerent, fără posibilitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. În atare situaţie nici petitul subsidiar nu putea fi admis.5.Recursul
5.1. Motive
Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care a formulat, în esenţă, următoarele critici:
În mod nelegal instanţa de apel nu a desfiinţat sentinţa şi nu a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe câtă vreme nu a fost soluţionat petitul subsidiar prin care reclamantul solicitase stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Instanţa de control judiciar a apreciat neîntemeiat că petitul subsidiar era inadmisibil, câtă vreme din probatoriul administrat rezultă că terenurile în litigiu au fost trecute în proprietatea statului în mod abuziv prin expropriere în baza Decretului nr. 187/1945 şi ca atare în mod abuziv s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea unor terţe persoane.
În situaţia în care restituirea în natură nu era posibilă, unitatea învestită cu soluţionarea notificării avea obligaţia de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru că dispoziţia a fost emisă sub imperiul Legii nr. 10/2001, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Instanţa de control judiciar a aplicat art. 8 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare ulterior emiterii dispoziţiei atacate. La data formulării notificării şi nici la data emiterii deciziei atacate nu erau excluse din categoria imobilelor ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor.
5.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Este necontestat că pentru terenurile ce formează obiectul notificării adresate de reclamant Primăriei municipiului Sighişoara au fost emise titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, la 19 noiembrie 1992 şi 29 iunie 1993.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data adoptării legii, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 prevedea, la data publicării legii, că, în situaţia în care anumite suprafeţe sunt revendicate de doi cetăţeni, dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1953 - 1959, şi cel de al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanţi. în cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deţine actele de proprietate, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor fi despăgubiţi în condiţiile legii.
Textul nu făcea distincţie în privinţa destinaţiei dobândite de terenuri după preluarea prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1953-1959, astfel încât apare lipsit de relevanţă faptul că nu au fost cooperativizate, aşa cum susţine reclamantul pentru a justifica incidenţa Legii nr. 10/2001. Întrucât terenurile solicitate au fost preluate în baza Legii nr. 187/1945, reclamantul avea posibilitatea să recurgă la prevederile sus enunţate pentru valorificarea pretenţiilor sale. Drept urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care, încă de la intrarea sa în vigoare a interzis acordarea măsurilor reparatorii pe care le-a reglementat celor care au beneficiat sau ar fi putut să beneficieze de prevederile Legii nr. 1/2000.
De vreme ce terenurile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantul nu poate să beneficieze, în sistemul acestei legi, nici de măsurile reparatorii prin echivalent solicitate în subsidiar, aspect reţinut corect de ambele instanţe.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.W.J. împotriva deciziei nr. 1A din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6036/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5720/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
