ICCJ. Decizia nr. 5935/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5935
Dosar nr. 506/100/2007
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 ianuarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul V.A.D., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 9 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franţa, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 139 din 9 februarie 2007, a respins cererea, pe considerentul că România este membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, iar potrivit legislaţiei acestei uniuni, care prevalează asupra legislaţiei naţionale, libertatea de circulaţie nu poate fî restrânsă decât pentru anumite motive, limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, prin Decizia nr. 100 din 10 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul acestei comunităţi, respectiv Directiva 2004/38/CE;
- art. 27 din această directivă prevede că statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speţă.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetăţenilor români la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care prevalează faţă de Legea nr. 248/2005 şi tratatele de readmisie anterioare;
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din această directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică;
- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menţionate nu pot fi invocate în scopuri economice şi că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată la re turnare, pârâtul a susţinut că la 21 iulie 2006 a plecat spre Franţa, unde a lucrat în construcţii până în luna noiembrie 2006, când a fost reţinut de autorităţile franceze, care apoi l-au expulzat pentru expirarea vizei de şedere;
- la rândul său, reclamanta nu a contrazis afirmaţiile pârâtului şi nu a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele de restrângere a libertăţii de circulaţie şi şedere prevăzute de art. 27 din precizata directivă.
În consecinţă, instanţele de fond şi apel au stabilit şi interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile în speţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 100/A din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5969/2007. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 589/2007. Civil → |
|---|
