ICCJ. Decizia nr. 5882/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5882
Dosar nr. 152/42/2007
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 12 iunie 2006, reclamanţii I.E., I.I., R.I. şi D.N. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al municipiului Ploieşti şi municipiul Ploieşti prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la retrocedarea imobilului teren situat în Ploieşti, judeţul Prahova, în suprafaţă de 656 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorul lor R.S., conform testamentului întocmit la data de 18 aprilie 1948, respectiv 800 mp, şi 338,80 mp prin înscris sub semnătură privată în timpul căsătoriei cu S.R.
Că, întreaga suprafaţă deţinută de autorii lor a fost de 1138,80 mp, pe care au edificat o construcţie cu destinaţia de locuinţă şi anexe gospodăreşti, iar prin Decretul nr. 280/1983 parte din imobil a fost expropriat, trecând în proprietatea statului suprafaţa de 656 mp.
Au mai arătat că, ulterior anexele gospodăreşti au fost demolate iar terenul este liber de construcţii întrucât scopul pentru care a fost expropriat nu a fost atins niciodată şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1380 din 13 noiembrie 2006, a admis acţiunea în parte, obligând pârâţii să retrocedeze reclamanţilor terenul în suprafaţă de 401 mp, situat în Ploieşti, judeţul Prahova, compus din suprafaţa de 344 mp, identificată prin reperele A, B,C,D,E,F, 83,57,58,A şi suprafaţa de 57 mp, identificată prin simbolurile 42,43,44,G,H,J,42 conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing. M.C.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în speţă terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 280/1983 nefiind folosit în scopul pentru care a fost preluat şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică".
A mai reţinut instanţa de fond, că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul cererilor, având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, cum de altfel s-a statuat cu putere obligatorie prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Împotriva sentinţei sus menţionate, a declarat apel pârâtul municipiul Ploieşti prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prima instanţă nu a stabilit corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, întrucât terenul nu este liber de sarcini, chiar dacă nu este afectat în întregime de construcţii, este afectat de utilitate publică, în zona aflându-se blocuri, căi de acces, parcări.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 153 din 27 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul Ploieşti prin primar, cu motivarea că, prima instanţă a analizat în mod corect probatoriile administrate în cauză, cu acte şi expertiză tehnică de specialitate, rezultând fără putinţă de tăgadă faptul că, în realitate cauza de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea nu a fost realizată în condiţiile legii, porţiunea de teren de 401 mp, în modalitatea în care aceasta a fost evidenţiată pe schiţa de plan, este liberă şi neafectată de utilităţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Ploieşti prin primar, susţinând că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o greşită aplicare a legii deoarece reclamanţii aveau la îndemână prevederile Legii nr. 10/2001 pentru realizarea eventualelor lor drepturi, iar o acţiune în retrocedare în baza Legii nr. 33/1994 este inadmisibilă.
O a doua critică de nelegalitate vizează faptul că exproprierea şi-a produs efectele, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe teritoriul expropriat s-au edificat blocuri de locuinţe, parcări şi alei betonate aferente acestora.
Încadrând cele astfel susţinute în cazul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., municipiul Ploieşti prin primar a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii recursului său cu consecinţa respingerii acţiunii.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Anterior Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a fost guvernată de dreptul comun în materia exproprierii, fondat pe dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, art. 481 C. civ. şi de Legea nr. 33/1994.
După apariţia Legii nr. 10/2001, lege specială de reparaţie aplicabilă imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv imobilele expropriate), restituirea în natură sau prin echivalent numai poate fi solicitată decât în temeiul acestei legi.
Or, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 12 iunie 2006, Legea nr. 10/2001 era în vigoare, excluzând calea dreptului comun în materie de expropriere reprezentată de Legea nr. 33/1994.
Prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt reglementate toate cazurile de expropriere a imobilelor ce intră sub incidenţa acestui act normativ, indiferent dacă exproprierea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizată inclusiv restituirea acelor imobile a căror situaţie juridică şi-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În raport de Legea nr. 33/1994, cadrul juridic general în materia exproprierii, Legea nr. 10/2001 este o lege specială, cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, fiind de imediată aplicare.
De altfel, prin Decizia dată în interesul legii la data de 4 iunie 2007,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat în acelaşi sens, reţinând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai poate fi formulată o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Aşadar, în mod greşit instanţele au aplicat legea prin restituirea terenului în natură neobservând că o asemenea acţiune nu mai poate fi promovată în temeiul Legii nr. 33/1994.
În consecinţă, va admite recursul declarat de pârâtul municipiul Ploieşti prin primar, va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1380 din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, iar pe fond, va respinge că inadmisibilă acţiunea civilă introdusă de reclamanţi împotriva pârâţilor Consiliul Local Ploieşti şi, municipiul Ploieşti prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul municipiul Ploieşti, prin primar împotriva deciziei nr. 153 din 27 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1380 din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, iar pe fond:
Respinge ca inadmisibilă acţiunea civilă introdusă împotriva pârâţilor Consiliul Local Ploieşti şi municipiul Ploieşti, reprezentat de Primar, de către reclamantele I.E., I.I., D.N. şi R.I., ultima decedată ulterior şi continuată procesual de către moştenitoarea O.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5874/2007. Civil → |
|---|
