ICCJ. Decizia nr. 5969/2007. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5969
Dosar nr. 298/35/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, la 13 noiembrie 2005, P.C. a acţionat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige Statul Român la plata sumei de un miliard lei daune morale, urmare a condamnării suferite prin sentinţa nr. 643 din 14 martie 1949, pronunţată de Tribunalul Militar, secţia a I-a, precum şi la echivalentul valoric al bunurilor confiscate.
În dezvoltarea motivelor de fapt, reclamantul arată că notar fiind în zona Bratca, din motive politice a stat ascuns în perioada anului 1949 într-o groapă săpată în şura de fân din gospodăria socrilor săi din localitatea Nojorid şi apoi în acelaşi an aflând că pe numele său a fost emis un mandat de arestare, urmând a fi pus în executare a doua zi, a fost nevoit să treacă clandestin frontiera de stat împreună cu soţia sa, în Iugoslavia iar din Italia a emigrat în Australia.
Reclamantul a învederat că prin sentinţa 643 din 14 martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 10 ani de închisoare corecţională şi 3 ani interdicţie corecţională pentru săvârşirea infracţiuni de uneltire împotriva ordinii sociale şi că părăsind ţara doar cu ceea ce era el şi soţia sa îmbrăcaţi, a lăsat în urmă o casă complet mobilată cu toate efectele şi bunurile personale(pe care le-a descris în acţiune) care au fost ridicate şi confiscate şi pe care le solicită a-i fi restituite prin echivalent.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 829/C din 23 noiembrie 2006 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.C. şi a obligat Statul Român la plata sumei de 25.800 lei cu titlul de despăgubire.
Instanţa a reţinut în baza actelor din dosar şi a concluziilor scrise depuse de însăşi reclamant prin reprezentantul acestuia, că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 504 C. proc. pen., pe care şi-a fondat acţiunea, deoarece nu a fost pronunţată o hotărâre de anulare a sentinţei penale nr. 643/1949 a Tribunalului Militar Cluj.
Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă i-a conferit reclamantului în temeiul art. 1 art. 6 raportat la art. 2 lit. a) şi c) OUG 214/1999 calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, aşa cum rezultă din adresa 3135/2000. De asemenea în temeiul art.7 lit. b) din OUG 214/1999, Tribunalul Bihor, Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Bihor, a fost obligată să recunoască reclamantului P.C., calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzut de Decretul-lege 118/1990.Conform art. 7 alin. (1) din OUG 214/1999 persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, beneficiază în condiţiile legii, de restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate.
În temeiul textului de lege mai sus arătat şi a probelor cu acte, martori şi expertiză s-a reţinut că reclamantul este îndreptăţit la restituirea valorică a bunurilor din gospodăria sa, lăsate cu ocazia plecării din ţară, datorită prigoanei comuniste.
Pentru aceleaşi considerente reţinute de Tribunalul Bihor, prin sentinţa nr. 829 din 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 35/2007-A a respins ca nefondat apelul Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român împotriva susmenţionatei sentinţe.
Împotriva deciziei nr. 35 A din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, susţinând în esenţă că probele trebuiau analizate în condiţiile în care chiar instanţa recunoaşte că Statul Român a încercat să repare suferinţele reclamantului, acordându-i acestuia calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă conform OUG nr. 214/1999 cu toate avantajele conferite de lege. Că reclamantul avea obligaţia dovedirii bunurilor preluate de către Statul Român şi nu să beneficieze de prevederile art. 1203 C. civ. care nu erau incidente, în condiţiile în care la dosar exista o probaţiune care contrazice aceste prevederii.
Recursul este nefondat.
Prin adresa nr. 3135/2000 emisă de Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în rezistenţa anticomunistă i s-a recunoscut acestuia calitatea de luptător anticomunist, drept care îi conferă beneficiul prevederilor art. 7 din OUG nr. 214/1999. Potrivit acestui text de lege pe care reclamantul şi-a fondat acţiunea, „persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, beneficiază de restituirea în condiţiile legii în natură sau dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate".
În speţă, corect s-a reţinut, în temeiul prezumţiei prevăzută de art. 1203 C. civ., că bunurile care au rămas în ţară la plecarea reclamantului împreună cu soţia, urmărit penal şi de securitate, au fost însuşite de statul represiv.
Reclamantul a probat existenţa bunurilor a căror restituire a solicitat-o, prezumţia operând în privinţa însuşiri acestora de către stat, însoţită de procesul verbal de confiscare, chiar dacă acesta este necompletat.
Oricum, răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat reclamantului este angajată, cât timp abandonarea bunurilor s-a datorat acţiunii represive a statului şi acesta nu a înlăturat prezumţia probând că bunurile ce au fost însuşite de altcineva.
Este lipsită de suport legal susţinerea recurentei potrivit căreia prejudiciile de orice natură suportate de reclamant au fost compensate prin recunoaşterea calităţii sale de luptător anticomunist, deoarece tocmai această calitate îi conferă acestuia legitimarea de a solicita ca în temeiul art. 7 din OUG nr. 214/1999 restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate. întrucât Decizia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de D.G.F.P. Bihor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 35 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5973/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5935/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
