ICCJ. Decizia nr. 594/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 594.
Dosar nr. 14591/3/200.
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1521 din 23 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia de netimbrare a cererilor de acordare a lipsei de folosinţă a terenului şi a daunelor morale şi a anulat aceste capete de acţiune ca netimbrate. Prin aceeaşi sentinţă tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins acţiunea faţă de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de legitimare pasivă, ca inadmisibilă cererea de constatare a faptului că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, în baza unui act normativ nepublicat şi de constatare a calităţii de proprietar a contestatorului I.F. asupra imobilului situat în Bucureşti.
Contestaţia formulată de I.F. a fost admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată prin Primarul General a fost anulată în parte Decizia nr. 3212 din 27 august 2004 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti şi s-a stabilit valoarea despăgubirilor pentru imobilul din Bucureşti compus din teren în suprafaţă de 524,83 mp şi construcţia în suprafaţă de 91,22 mp la suma de 4.898.655.960 ROL din care urmează a se scade valoarea despăgubirilor acordate de 3933 lei actualizată; celelalte dispoziţiuni ale deciziei atacate au fost menţinute, Primăria Municipiului Bucureşti fiind obligată la 4.000.000 ROL cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut din probatoriile cu acte, din expertiza judiciară şi extrajudiciară că terenul preluat de stat este în totalitate ocupat de elementele de sistematizare şi că deci nu poate fi restituit în natură, contestatorul fiind îndreptăţit în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent cu respectarea dispoziţiunilor art. 11 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, a rezultat că despăgubirile aferente terenului în suprafaţă de 534 mp şi construcţiei demolate se ridică la valoarea de 4.898.655.960 ROL. Pe cale de consecinţă, tribunalul a anulat parţial Decizia nr. 3212 din 27 august 2004 a Primăriei Municipiului Bucureşti, majorând despăgubirile acordate pentru imobilul teren în suprafaţă de 534,83 mp şi construcţie de la 1.010.600.000 lei la 4.898.655.960 ROL, din care se scade valoarea actualizată a despăgubirilor acordate în sumă de 3933 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia 555 A din 16 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul formulat de I.F.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut că, instanţa de fond a făcut în cauză o corectă aplicare a dispoziţiunilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 care în temeiul art. 2 se aplică şi notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi care nu au fost soluţionate până la intrarea în vigoare a normelor metodologice nr. 1095 din 15 septembrie 2005.
Cu privire la despăgubiri, s-a avut în vedere modul de calcul din expertiza judiciară, efectuată cu respectarea dispoziţiunilor art. 201-214 C. proc. civ. şi în privinţa căreia niciuna din părţi nu a avut de făcut obiecţiuni.
De asemenea instanţa de apel a concluzionat că în cauză, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiunilor art. 111 C. proc. civ., reţinând în cauză, caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare şi că prin anularea parţială a deciziei 3212/2006 şi stabilirea valorii despăgubirilor, instanţa a analizat legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului precum şi calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
În recursul declarat, I.F. arată că instanţele au aplicat greşit art. 109 şi art. 111 C. proc. civ., şi au înfrânt principiul
disponibilităţii, deoarece capătul principal al acţiunii introductive era constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului şi nu contestarea dispoziţiei Primarului General nr. 3212 din 27 august 2004 şi anularea acesteia, care este accesorie, la fel ca şi capetele de cerere privind repararea daunelor produse ca urmare a exproprierii ilegale şi despăgubirile morale.
Raportat la capătul principal al cererii de chemare în judecată, aplicarea dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, la cererile accesorii este nelegală, după cum nelegală este şi admiterea excepţiei privind lipsa de legitimare pasivă a statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pe care l-a exonerat astfel de eventualele reparaţii la care putea fi obligat.
Instanţa de apel cu toate că face trimitere la expertiza judiciară, în stabilirea despăgubirilor, omite concluziile expertizei de la pag. 227 şi 277 dosar fond.
Recurentul a invocat de asemenea şi excepţia de neconstituţionalitate a Decretului Consiliului de Stat 552 din 15 septembrie 1964 raportat la dispoziţiunile art. 21, art. 44 alin. (1) şi (3), art. 78, art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, solicitând suspendarea soluţionării recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă în raport de dispoziţiunile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece vizează controlul de constituţionalitate a unui act normativ, respectiv Decretul Consiliului de Stat 552 din 15 septembrie 1964 care nefiind publicat în Monitorul Oficial nu a intrat în vigoare.
Preluarea imobilului în temeiul unui act nepublicat în Monitorul Oficial, deci care nu şi-a produs efectele prin intrarea în vigoare, conferă preluării un caracter abuziv, fără titlu, aspect reţinut în speţă prin Decizia contestată, în cadrul unui control incidental de constituţionalitate a preluării.
Instanţa de fond şi apoi cea de apel au stabilit corect cadrul procesual al cauzei, calificând acţiunea ca fiind o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3212 din 27 august 2004 a Primăriei Municipiului Bucureşti, de vreme ce chiar reclamantul şi-a fondat acţiunea introductivă pe dispoziţiunile Legii nr. 10/2001.
Constatarea calităţii petiţionarului de proprietar al imobilului în litigiu s-a făcut în chiar cadrul procedurii administrative prealabile, care i-a recunoscut acesteia calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii.
În speţă, instanţele nu puteau disocia, sub forma unui capăt de acţiune separat, soluţionabil pe calea procedurii de drept comun, constatarea modului de preluare a imobilului de către stat, de aplicarea Legii nr. 10/2001 şi procedura acesteia, care pune inevitabil în discuţie, modalitatea de preluare abuzivă a imobilului în sensul art. 2 şi calitatea de proprietar sau succesor al solicitantului. Şi sub aspectul aplicării art. 111 C. proc. civ., instanţele s-au conformat exigenţele procesuale, atâta timp cât recurentul dispunea de calea realizării dreptului, recurgând la procedura Legii nr. 10/2001, ca lege specială reparatorie.
Corect s-a admis excepţia lipsei de legitimare procesuală pasivă a statului prin Ministerul Finanţelor, deoarece entitatea deţinătoare, respectiv Municipiul Bucureşti este cea ţinută de obligaţia de restituirea a imobilului în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Statul prin Ministerul Finanţelor Publice poate fi legitimat pasiv numai în situaţia vizată de art. 28 alin. (3) din lege, atunci când unitatea deţinătoare a bunului nu a putut fi identificată.
Corect au fost anulate capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a imobilului şi acordarea daunelor morale, deoarece cele două cereri fiind evaluabile în bani cad sub incidenţa art. 20 din Legea nr. 146/1997. Faţă de împrejurarea că petiţionarul nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, stabilite de instanţă şi nici nu a contestat această măsură, instanţele au procedat la aplicarea sancţiunii anulării celor două capete de cerere în temeiul art. 20 din Legea 146/1997.
Întrucât terenul este ocupat în totalitate de elemente de sistematizare, aspect evidenţiat în nota de constatare şi expertiza judiciară, imobilul nu poate fi restituit în natură, chiar dacă preluarea acestuia s-a făcut fără titlu, astfel că în mod corect contestatorului recurent i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
În stabilirea valorii despăgubirilor pentru imobilul teren şi construcţie, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei tehnice E.C. diminuând valoarea acestora cu contravaloarea diferenţei de teren (1702,33 mp, stabilită de acesta şi 534,33 mp solicitată prin acţiune), calculată la preţul stabilit de expert pe metrul pătrat, ceea ce a condus la suma de 4.898.655.960 ROL, acordată prin sentinţă şi confirmată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantul I.F.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.F. împotriva deciziei nr. 555 A din 16 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6082/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5939/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
