ICCJ. Decizia nr. 5958/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 410/C din 7 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu primarul orașului Ștei.
A fost obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură pentru următoarele terenuri: nr.top 430/2 înscris în C.F. 320 Ștei în suprafață de 903 mp; nr.top 288/3 în suprafață de 219 mp înscris inițial în C.F. 169 Ștei, nr.top 1431/7 în suprafață de 1396 mp înscris C.F. 585 Ștei.
De asemenea pârâtul a fost obligat să emită dispoziție privind oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele cu nr. top 427/1 în suprafață de 744 mp, nr. top 427/2 în suprafață de 439 mp, nr.top 429/2 în suprafață de 176 mp, nr.top 429/1 în suprafață de 885 mp, nr.top 430/1 în suprafață de 94 mp, toți înscriși în C.F. 320 Ștei, pentru nr.top 1431/6 în suprafață de 618 mp înscris în C.F. 585 Ștei, nr.top 1431/1 din C.F. 585 Ștei și pentru nr.top 288/2 în suprafață de 209 mp, nr.top 288/5 în suprafață de 101 mp, nr.top 288/6 în suprafață de 101 mp, nr.top 288/7 în suprafață de 1998 mp.
A fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor bănești și de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul a solicitat, prin notificările înregistrate la Consiliul local Ștei sub nr. 683 din 22 iunie 2004 și nr.321/23 februarie 2005, restituirea în natură a imobilelor cu nr.top 427, 429, 430, 1431 și 288.
Reclamantul nu a primit răspuns la notificări în termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că reclamantul este persoană îndreptățită, fiind succesorul legal al lui C.Z., născută S., iar imobilele se încadrează în categoria celor preluate abuziv conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă nr. 179 din 30 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele având nr.top 427/1 în suprafață de 744 mp, nr.top 427/2 în suprafață de 439 mp , nr.top 429/2 în suprafață de 176 mp, nr.top 429/1 în suprafață de 885 mp, nr.top 430/1 în suprafață de 94 mp înscrise în C.F. 320 Ștei, nr.top 141/6 în suprafață de 6,8 mp din C.F. 585 Ștei, nr.top 1431/1 din C.F. 585, nr.to 288/2 în suprafață de 209 mp, nr.top 288/5 în suprafață de 102 mp, nr.top 288/6 în suprafață de 102 mp, nr.top 288/7 în suprafață de 1998 mp, prin echivalent.
Pârâtul a fost obligat să urmeze procedura instituită de art.16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Primarul orașului Ștei a fost obligat să plătească reclamantului 3000 lei daune morale, precum și 200 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a reținut că toate imobilele solicitate au fost dezmembrate de Statul Român, transcrise în alte coli de carte funciară, respectiv nr.top 427 în suprafață de 1093 mp în nr.top 427/1 în suprafață de 744 mp intabulate în baza unui certificat de atestare emisă în baza HG nr.834/1991 în favoarea SC P. SA ce l-a înstrăinat la SC B. SRL, ocupat de curte și clădiri, iar nr.top 427/2 în suprafață de 349 mp este ocupat de bazine piscicole.
Imobilele cu nr.top 429 și 430 au fost dezmembrate și intabulate în favoarea SC P. SA și apoi înstrăinate către SC B. SRL.
Referitor la nr.top 1431/6 în suprafață de 618 mp acesta este intabulat în favoarea SC P.C. SA Bihor din data de 14 decembrie 1994, motiv pentru care terenul nu poate fi restituit în natură.
De asemenea, instanța de apel a mai reținut că pârâtul nu a emis dispoziție sau decizie motivată în termenul de 60 de zile, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, producând reclamantului un prejudiciu ce urmează a fi reparat prin acordarea sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul.
Reclamantul C.L. solicită restituirea în natură a mobilelor cu nr. top 288/2 în suprafață de 209 mp, nr.top 288/5 în suprafața de 102 mp și nr.top 288/7 în suprafață de 1998 mp.
Recurentul critică decizia și cu referire la suma acordată cu titlu de daune morale solicitând plata sumei de 50.000 lei și despăgubiri în valoare de 50.000 lei pentru lipsa de folosință a terenurilor.
Recursul este întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât primarul orașului Ștei critică decizia sub aspectul obligării sale la plata despăgubirilor morale.
Se susține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât s-a așteptat învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 410/C/2005 pronunțată de Tribunalul Bihor pentru emiterea dispoziției de restituire în natură și de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Motivul de recurs poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La dosar părțile au depus întâmpinare și acte în susținerea cererilor de recurs.
Recursul declarat de recurentul reclamant este nefondat.
Recurentului-reclamant i s-au restituit în natură terenurile nr.top 430/2 în suprafață de 903 mp, nr.top 288/3 în suprafață de 219 mp și nr.top 1431/7 în suprafață de 1396 mp.
Pentru restul terenurilor solicitate de reclamant s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu referire la terenurile nr.top 288/2 în suprafață de 209 mp, nr.top 288/5 în suprafață de 102 mp și nr.top 288/7 în suprafață de de 1998 mp, se constată că sunt ocupate în întregime de zona aferentă C.N. C.F.R., conform raportului de expertiză întocmit de ing. S.T., și nu pot fi restituite în natură.
Daunele morale stabilite de instanța de apel acoperă disconfortul moral suferit de recurent prin faptul că nu a primit răspuns la notificare în termenul legal.
în legătură cu alte sume cerute de recurent cu titlu de despăgubire, urmează a fi respectată procedura instituită de art. 16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Recursul declarat de pârâtul primarul orașului Ștei este nefondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recurentul avea obligația ca în 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare să emită dispoziție sau decizie motivată.
Cum recurentul-pârât nu s-a conformat acestei obligații legale, în mod legal a fost obligat la plata unor daune morale.
Legea nr. 10/2001 nu înlătură posibilitatea acordării unor daune morale, în situația nerespectării dispozițiilor legii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. au fost respinse ambele recursuri ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5962/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5966/2007. Civil → |
|---|
