ICCJ. Decizia nr. 5950/2007. Civil

Prin sentința civilă nr. 827 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții K.W.A., K.O., K.R.J. și K.K. împotriva pârâtului primarul municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus anularea dispoziției nr. 77 din 19 ianuarie 2005.

Pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii în sumă de 460.788,80 lei pentru construcție și în sumă de 234.711 lei pentru terenul în suprafață de 379 mp, imobile situate în Cluj Napoca, s-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 77/2005 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca a fost respinsă notificarea formulată de R.K., atât în nume propriu cât și în calitate de soție a defunctului K.R. cu motivarea că imobilul a fost preluat de stat în baza Legii C.A.S.B.I. și nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Preluarea efectivă a imobilului s-a produs în anul 1962. Nu s-a dovedit că defuncții proprietari, cetățeni români, respectiv bunurile lor, ar fi intrat sub incidența Legii nr. 91/1945.

Apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca a fost respins prin decizia civilă nr. 59A din 23 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

S-a reținut că trecerea abuzivă în proprietatea statului a bunului preluat în administrare în baza Legii nr. 91/1945 a avut loc după intrarea în vigoare a Decretului nr. 228/1945, că sub acest aspect imobilul poate fi considerat ca intrând în categoria celor reglementate de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca.

în motivarea recursului se arată că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, în baza Legii nr. C.A.S.B.I. nr. 91/1945 și deci nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Motivul de recurs poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții-intimați, prin mandatar S.E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză a rezultat că prin Legea nr. 91 din 9 februarie 1945 s-a înființat Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice, aflată în subordinea Ministerului de Finanțe.

Această persoană juridică administra bunurile mobile și imobile aparținând persoanelor prevăzute de art. 8 din Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944 și anume statele german și ungar, persoanele fizice și juridice de naționalitate germană și ungară ori persoanele cu reședința sau sediul pe teritoriul Germaniei sau Ungariei, ori pe teritoriile ocupate de acestea.

Prin art. 8 din Convenția de Armistițiu, România a fost obligată să conserve bunurile tuturor supușilor inamici germani și unguri, precum și ale tuturor persoanelor de alte naționalități și chiar români, care s-ar găsi, fie în Germania, Ungaria sau în teritoriile ocupate de aceste puteri.

Trecerea în proprietatea statului a bunurilor preluate în administrare în baza Legii nr. 91/1945 a avut loc după intrarea în vigoare a Decretului nr. 228/1945.

Prin acest act normativ s-a desființat C.A.S.B.I. și s-au stipulat condițiile trecerii de drept în patrimoniul statului a bunurilor rămase nerestituite prin decizia Consiliului de Miniștri, la propunerea Ministerului Finanțelor, pe baza avizului Comisiei de lichidare a C.A.S.B.I.

în aceste condiții, imobilul în litigiu poate fi considerat ca intrând în categoria celor reglementate de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul este nefondat și a fost respins.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5950/2007. Civil