ICCJ. Decizia nr. 6009/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 11768 din 9 decembrie 2005 la Tribunalul Iași, reclamanții D.M.M. și T.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 3306 din 1 noiembrie 2005.
în motivarea acțiunii au arătat că prin Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 li s-a respins notificarea adresată Primăriei municipiului Iași prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție și teren din Iași.
S-a mai arătat că s-a cerut și soluționarea cererii nr. 69657 din 21 septembrie 2005 pentru atribuirea suprafeței de 396 mp teren prin compensare, așa cum prevede Legea nr. 247/2005, în locul terenului din Iași.
Prin sentința civilă nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului Iași a fost admisă în parte cererea reclamanților D.M.M. și Ț.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași.
A fost anulată în parte Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Iași și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamanților, constând în acordarea de teren în compensare în suprafață de 158 mp.
S-a menținut Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Iași cu privire la acordarea de despăgubiri stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 40 mp, situată în Iași, și pentru imobilul construcție demolată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 400 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, fostul amplasament al proprietății reclamanților este ocupat de stradă și pasarela Nicolina, dar, întrucât soțul reclamantei are un contract de folosință agricolă pentru suprafața de 158 mp, situat în Iași, s-a acordat teren în compensare în această suprafață.
Prin Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 au fost acordate despăgubiri în condițiile stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de 40 mp până la suprafața de 198 mp, la care erau îndreptățiți reclamanții, dispoziție ce a fost menținută.
Prin decizia nr. 169 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul formulat de Primarul municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului Iași și a obligat apelantul să plătească intimatei Ț.M. suma de 300 lei onorariu apărător.
Instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, susținând în esență că, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, respectiv acordarea de teren în compensare.
Având în vedere că notificarea a fost respinsă pentru motive de netemeinicie, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (l)2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, Primarul municipiului Iași fiind obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Iași care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. l și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Arată recurentul că, acordarea unei suprafețe de teren în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 ce rămâne la aprecierea entității deținătoare și nu a instanței de judecată, iar, în al doilea rând, terenul se poate acorda în compensare numai după trecerea lui în domeniul privat, moment în care, intrat în circuitul civil, devine disponibil.
Se mai pretinde că, bunul atribuit în compensare trebuie să fie egal valoric cu cel a cărui restituire în natură nu este posibilă, aspect ce se consideră că nu a fost verificat de instanțe.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut instanța de apel, prin Dispoziția nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, a fost soluționată notificarea nr. 380 din 9 august 2001, prin care reclamanții D.M.M. și Ț.M. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție și teren, situat în Iași.
Imobilul a aparținut autorilor reclamanților, construcția fiind demolată la momentul notificării, iar terenul fiind ocupat de stradă și pasarela Nicolina, imposibil de restituit în natură.
Preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă, în baza Decretului nr. 195/1963 și s-a făcut dovada în speță că există teren liber în rezerva primăriei ce poate fi acordat reclamanților în compensare.
Față de această împrejurare, corect s-a procedat la acordarea suprafeței de 158 mp teren în compensare, iar pentru diferența de 40 mp și pentru construcția demolată, s-a dispus acordarea despăgubirilor, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
în aceste condiții, nu se poate susține că acordarea unui teren în compensare este o măsură reparatorie lăsată la aprecierea entității deținătoare, atâta timp cât instanța de judecată are posibilitatea legală să anuleze dispozițiile emise de aceasta, în raport de probatoriile administrate în fiecare pricină.
Reclamanții au dovedit cu contractul de folosință nr. 74 din 2 septembrie 2000, prelungit prin actul adițional nr. 2034 din 25 ianuarie 2006, încheiat între numitul G.M. și Consiliul Local Iași pentru o suprafață de 158 mp teren, situat în Iași, că terenul se află în rezervele Primăriei Iași, nefiind revendicat de către o altă persoană și că le poate fi acordat în compensare.
Astfel, corect s-au aplicat și interpretat dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin dispoziție motivată " să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Cu privire la aspectul că, terenul atribuit în compensare intimaților reclamanți nu ar avea aceeași valoare cu cel solicitat prin notificare, se reține că este mai valoros decât cel acordat în compensare, dar reclamanții au fost de acord cu soluția dată de instanțele de fond și apel.
în aceste condiții, nu are relevanță solicitarea recurentului, atâta timp cât intimații reclamanți au înțeles să nu solicite o diferență de valoare, urmând ca pentru diferența de teren să primească despăgubiri conform Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, corect, prin hotărârea atacată s-a păstrat soluția pronunțată de instanța de fond prin aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată și a dispozițiilor prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru considerente expuse, recursul declarat de Primarul municipiului Iași a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6006/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6128/2007. Civil → |
|---|
