ICCJ. Decizia nr. 6090/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6090
Dosar nr. 3191/44/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
B.M. prin reprezentant a contestat dispoziţia nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 emisă de primarul municipiului Galaţi prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul (teren) în suprafaţa de 800 mp situat în Galaţi, în cuantum de 939.147.674 lei vechi, solicitând anularea parţială a acesteia şi obligarea pârâtului la predarea în natură a suprafeţei de 800 mp teren şi readucerea acestuia pe cheltuiala pârâtului la situaţia de la data notificării nr. 164/N/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că notificarea a fost promovată de mama sa B.E.H., ulterior decedată, care a cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în str. B. colţ cu str. P.T., trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948 pentru naţionalizarea industriei cinematografice fiind înscris sub numele de cinematograful L., imobil ce i-a aparţinut conform actului dotal autentificat sub nr. 1421 din 26 martie 1926 de Tribunalul Brăila. În anul 2000 clădirea cinematografului a fost demolată, iar prin hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 a Consiliului local al municipiului Galaţi acest organism a preluat în administrare terenul în suprafaţă de 559 mp aferent fostei clădiri a cinematografului D.
Pârâtul a tergiversat soluţionarea notificării nr. 164/N/2002 şi a emis dispoziţia atacată cu contestaţie numai după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziţia/Decizia motivată privind notificarea în discuţie.
La data notificării şi chiar la data emiterii dispoziţiei nr. 1871/2005, respectiv 6 iunie 2005, terenul în litigiu era liber, nefiind afectat de nici o lucrare de utilitate publică, iar cea existentă în prezent, o bretea de ocolire a semaforului aflat în intersecţia străzilor B. şi P.T., executându-se cu începere de la 12 iunie 2005 şi fără existenţa unei hotărâri a Consiliului local al municipiului Galaţi şi nici a autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Astfel fiind, reclamantul a învederat că era îndrituit la restituirea în natură a terenului în dispută cu obligarea pârâtului de a readuce terenul la situaţia din momentul anului 2002, pe cheltuiala acestuia.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 499 din 28 aprilie 2006 a respins ca nefondată acţiunea reţinând în esenţă că prin HCL nr. 47 din 1 martie 2001 terenul de sub fostul cinematograf D. a trecut în proprietatea municipiului Galaţi şi în administrarea Consiliului local al municipiului Galaţi. La data formulării notificării (anul 2002) în cauză erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală şi respectiv Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia în raport de care, restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută prin Legea nr. nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea investită cu soluţionarea notificării nu achiesa la această modalitate de măsură reparatorie.
Astfel conform art. 1 din Legea nr. 213/1998 statul sau unităţile administrativ teritoriale exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, iar potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001, consiliul local administrează bunurile din domeniul public şi privat al oraşului.
În acest context nu avea relevanţă faptul că la data notificării terenul în litigiu nu era afectat de detaliile de sistematizare existente în prezent, iar eventuala inexistenţă a tuturor avizelor pentru executarea acelor lucrări excede acest litigiu.
Mai mult, Consiliul local al municipiului Galaţi a adoptat Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 prin care a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru zona aflată la intersecţia străzii B. cu P.T., în vederea optimizării circulaţiei rutiere, iar lucrarea a fost pusă în aplicare, astfel că nu erau incidente nici dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză atesta că terenul solicitat este ocupat de trotuare şi pastilă, 195,64 mp, spaţii verzi – 283,63 mp, spaţiu constituit C.M. şi V. – 1,64 mp, parcare şi spaţiu carosabil – 382,40 mp şi prin urmare nu putea fi restituit în natură.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 303/A din 14 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei nr. 499 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Instanţa de apel însuşindu-şi argumentele sentinţei tribunalului a reţinut şi că lucrarea de optimizare a circulaţiei rutiere, str. B. colţ cu str. T., a fost declarată de utilitate publică de interes local, luându-se măsura exproprierii şi a altei proprietăţi în zonă.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs B.M., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 pct. 1 şi 7 C. proc. civ. întrucât în practicaua deciziei nu a fost consemnat un aspect esenţial în soluţionarea cauzei şi anume faptul că la data notificării, terenul în dispută era liber, fără detalii de sistematizare aşa cum rezultă atât din HCL nr. 135 din 12 noiembrie 1998 a Consiliului local Galaţi prin care s-a aprobat demolarea cinematografului D., cât şi din HCL nr. 47 din 1 martie 2001 prin care s-a aprobat trecerea terenului în administrarea Consiliului local al municipiului Galaţi.
Ulterior depunerii notificării, Consiliul local al municipiului Galaţi prin hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 a aprobat Planul urbanistic de detaliu, iar prin Hotărârea nr. 304 din 30 iulie 2003 Consiliul judeţean Galaţi a declarat de utilitate publică lucrarea privind „optimizarea circulaţiei rutiere str. B. colţ cu str. T.". Alte acte administrative care să vizeze şi terenul în litigiu nu au mai fost emise. Aşadar, pentru menţionatul teren nu a fost emisă o hotărâre de guvern prin care să fi fost inclus în domeniul public de interes local după cum nu au fost prezentate autorizaţii de construire pentru lucrările edificate pe teren.
Faţă de această situaţie de fapt în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie, în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 în capitolul I pct. 1 lit. f) statuează că „măsurile reparatorii prevăzute de lege, prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia".
În acest context, situaţia din speţă este acoperită de prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi normele metodologice referitoare la acest articol care instituie o serie de reguli şi anume indisponibilizarea imobilelor restituibile operează începând cu data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară şi are ca scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură a respectivelor bunuri; regula restituirii în natură este obligatorie; sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste imobile prevederile Legii nr. 213/1998. Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai era permisă nici îndeplinirea de proceduri de declarare a utilităţii publice, având în vedere raţiunea şi scopul Legii nr. 10/2001 ca lege reparatorie.
Recurentul a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 pe motiv că nu a fost chemat de unitatea deţinătoare pentru a-şi susţine notificarea cum şi a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul de a beneficia de un proces echitabil.
A mai învederat că aşa zisele lucrări de optimizare a circulaţiei au fost efectuate fără autorizaţie de construcţie şi fără avizele necesare.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din dosar a rezultat că prin actul dotal nr. 1421 din 26 martie 1926 autentificat de Tribunalul Brăila şi transcris sub nr. 2650 din 26 iulie 1926 K.F. a constituit dota fiicei sale H.F. la trecerea sa în căsătorie cu M.B., între alte bunuri şi imobilul situat în Galaţi, cu toate construcţiile şi îmbunătăţirile existente pe el şi pe care transmiţătorul îl stăpânea în baza actului de cumpărare autentificat de Tribunalul Covurlui sub nr. 2813/1925 şi transcris sub nr. 257/1925 la acelaşi tribunal (f. 20 şi 22 – 23 dos. nr. 1830/c/2005).
Imobilul în discuţie a avut destinaţia de cinematograf şi a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 303/1948, de naţionalizare.
A funcţionat ca cinematograf până în anul 1987 şi a fost demolat în baza autorizaţiei nr. 148 din 22 noiembrie 2000 şi a certificatului de urbanism nr. 199 din 22 noiembrie 2000 emise de Primăria municipiului Galaţi. Ulterior, prin Hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 terenul aferent fostei clădiri a cinematografului D. a trecut în administrarea Consiliului local al municipiului Galaţi (36 dos. nr. 1830/c/2005).
Prin notificarea nr. 164/N/2002 H.E.B. s-a adresat Primăriei municipiului Galaţi solicitând restituirea în natură a terenului de 800 mp situat în Galaţi, şi prin echivalent a construcţiei demolate (f. 24 dos. nr. 1830/C/2005).
Demersurile H.E.B. întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au fost continuate după decesul acesteia de fiul său, reclamantul din dosar. În acest sens, prin sentinţa nr. 942 din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă Primăria municipiului Galaţi a fost obligată la cererea reclamantului M.B. să emită Decizia/dispoziţia motivată conform Legii nr. 10/2001 la notificarea nr. 164/N/2002 (f. 5 – 6 dos. nr. 1830/C/2005).
Ulterior, prin dispoziţia nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 Primarul municipiului Galaţi a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului (teren) imposibil de restituit în natură, situat în Galaţi, suma de 939.147.674 lei, în limita căreia beneficiarul va primi titluri de valoare nominală sau acţiuni (f. 4 dos. nr. 1830/C/2005).
În considerentele dispoziţiei s-a reţinut că imobilul era afectat de utilităţi publice şi se încadra în prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce priveşte construcţia demolată a fost declinată competenţa în favoarea R.A.D.E.F. Galaţi.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 emisă de Consiliul local al municipiului Galaţi prin care a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru zona intersecţia str. B. cu P.T. UTR 4 în vederea optimizării circulaţiei rutiere (f. 21 dos. nr. 1830/C/2005). De asemenea, s-a depus şi Hotărârea nr. 304 din 30 iulie 2003 a Consiliului local al municipiului Galaţi prin care s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Optimizarea circulaţiei rutiere, str. B. colţ cu str. T." în vederea exproprierii imobilului din str. Brăilei nr. 11 proprietatea lui C.I. (f. 25 dos. nr. 1830/C/2005). Expertiza tehnică efectuată în cauză a procedat la identificarea terenului în litigiu şi a stabilit că solicitarea acestuia prin notificare s-a făcut înainte de începerea lucrărilor de „optimizarea circulaţiei rutiere de la intersecţia str. B. cu str. T. şi că restituirea în natură era posibilă şi în prezent cu excepţia spaţiilor construite de 1,64 mp (f. 79 dos. nr. 1830/C/2005).
În raport de aceste probe instanţa de fond a considerat că în cauză erau aplicabile Legile nr. 215/2001 şi respectiv nr. 213/1998 iar restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea deţinătoare nu achiesează la această modalitate şi din această perspectivă era irelevantă cauzei situaţia terenului la data notificării.
În acest context, instanţa de apel a decis că în speţă nu erau incidente nici dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Or, potrivit art. 9(1) din Legea nr. 10/2001 , imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 atât cele aprobate prin HG nr. 498/2003 cât şi cele aprobate prin HG nr. 250/2007, referindu-se la sintagma „indiferent în posesia cui se află în prezent" au evidenţiat că aceasta are semnificaţia, pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga omnes indiferent de calitatea deţinătorului, şi pe de altă parte aceea de a stabili momentul în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţinea imobilul la data intrării în vigoare a legii.
Din această perspectivă, împrejurarea că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul în litigiu se afla în administrarea Consiliului local al municipiului Galaţi conform art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale este nesemnificativ cauzei, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 fiindu-i aplicabile cât timp incidenţa legii este stabilită erga omnes.
Pe de altă parte, prelevanţa restituirii în natură a bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 se apreciază în raport de momentul intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001 şi trebuie raportată la art. 52 alin. (1) din lege care înlătură de la aplicare orice alte prevederi contrare, care tind să indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.
În acest context, în cauză, era necesar a se stabili prin probe certe situaţia juridică a imobilului în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Astfel, eventuala apartenenţă la domeniul public de interes local a terenului în dispută trebuia determinată în raport de îndeplinirea formalităţilor legale, respectiv existenţa unei hotărâri date de Guvernul României în acest sens, probă ce însă nu a fost administrată în cauză.
Pe de altă parte, faţă de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, era necesar a se verifica şi dacă lucrările edificate pe terenul în discuţie au fost autorizate şi la ce dată, precum şi dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul era liber sau dimpotrivă era afectat de detalii de sistematizare şi respectiv dacă acestea sunt de utilitate publică, sens în care se impune completarea expertizei tehnice.
Din cele expuse rezultă că în cauză situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, pentru a permite o corectă aplicare a legii, astfel că recursul urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 303 A din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6082/2007. Civil → |
|---|
