ICCJ. Decizia nr. 6249/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 603 din 13 iulie 2005 Judecătoria Prahova, a admis acțiunea formulată de S.M. și S.S., în contradictoriu cu pârâții S.C., V.L. și C.S. și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților, soți, asupra terenului în suprafață de 2.162 mp situat în Comarnic, pct. Valea Mesteacănului, astfel cum a fost identificat și delimitat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A respins totodată, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.G. și G.A.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că din întreg probatoriul administrat, a rezultat că soții S. au exercitat începând cu anul 1964 și până la data introducerii acțiunii, o posesie utilă asupra terenului în suprafață de 2.162 mp, în înțelesul art. 1846 C. civ., fiind astfel întrunite condițiile cerute de art. 1890 C. civ., pentru a opera în favoarea reclamanților prescripția achizitivă de lungă durată.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Prahova, secția civilă, care, prin decizia nr. 658 din 8 septembrie 2005, a respins ca nefondat recursul declarat de intervenienții G.G. și G.A.
într-un alt litigiu, Judecătoria Sinaia, prin sentința nr. 83 din 26 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de G.G. și G.A., în contradictoriu cu pârâții S.M. și S.S. și a constatat, prin interpretarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 421 din 19 aprilie 2004, că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra întregului teren situat în intravilanul orașului Comarnic, pct. Valea Mesteacănului, în suprafață totală de 3.174 mp, astfel cum a fost identificat prin expertiza topometrică efectuată în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 19 aprilie 2004, s-a înstrăinat întregul trup de proprietate, în suprafață de 3.174 mp și nu 1.012 mp, cât s-a consemnat, reclamanții luând în stăpânire, de la data încheierii contractului întregul teren ale cărui vecinătăți au fost de altfel precizate corect în actul autentic.
S-a decis că hotărârea judecătorească opusă de pârâți, care le consfințește dreptul de proprietate codevălmașă asupra terenului de 2.162 mp, din intravilanul orașului Comarnic, nu este de natură să conducă la respingerea acțiunii de interpretare a contractului, conferindu-i dimpotrivă temeinicie în condițiile în care s-a probat că la data vânzării pârâtul nu avea act de proprietate decât pentru terenul ce a făcut obiectul partajului succesoral, motivul real pentru care acesta a intentat acțiunea în constatarea uzucapiunii, fiind tocmai acela de a obține titlul de proprietate care îi lipsea, și pentru restul de 2.162 mp teren care, deasemeni a făcut obiectul vânzării.
Recursul declarat de S.M. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 747 din 22 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă.
La 18 iulie 2007, S.M. a formulat cerere de revizuire împotriva acestor ultime două hotărâri, pe considerentul că sunt potrivnice sentinței nr. 603 din 13 iulie 2005 a Judecătoriei Sinaia, rămasă irevocabilă prin decizia nr.658 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Se susține în esență că, deși prin sentința nr. 603 din 13 iulie 2005 a Judecătoriei Sinaia s-a constatat, în contradictoriu cu intimații, dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.162 mp, ulterior, prin sentința nr. 83 din 26 ianuarie 2006 a aceleași instanțe și respectiv decizia nr. 747 din 22 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, în condițiile aceleiași stări de fapt și apărări de fond, s-a decis că intimații au devenit proprietarii imobilului, deși în cadrul celui de-al 2-lea litigiu a invocat excepția autorității lucrului judecat, care nu a fost însă pusă în discuție.
Investită cu soluționarea acestei cereri, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1131 din 13 septembrie 2006, a respins-o ca nefondată, reținând în esență că în considerentele hotărârii ce se cere a fi revizuită s-a apreciat că prima hotărâre, opusă de pârâți, care le consfințește dreptul de proprietate codevălmașă asupra terenului de 2.162 mp, nu este de natură să conducă la respingerea acțiunii de interpretare a contractului de vânzare-cumpărare, formulată de intimații din prezenta cauză.
Această decizie a fost dată cu mențiunea "irevocabilă", contrar însă dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă.
Așa fiind, se constată că decizia dată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în soluționarea cererii de revizuire de față, este supusă căii extraordinare de atac a recursului, cale de atac care a și fost exercitată de revizuent, la 2 octombrie 2006.
în motivarea recursului, se susține în esență că cererea de revizuire a fost greșit respinsă întrucât în cauză există contrarietate de hotărâri, în înțelesul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impunându-se anularea sentinței și respectiv deciziei date în cel de-al 2-lea litigiu, care au fost pronunțate cu înfrângerea principiului autorității lucrului judecat.
Recursul este nefondat.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul în respectarea puterii lucrului judecat admisibilitatea unei asemenea cereri fiind condiționată de întrunirea unor condiții cumulative.
Una din aceste condiții este ca instanțele să fi dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație care ar face imposibilă executarea unor asemenea hotărâri, întrucât fiecare parte s-ar prevala de soluția care îi este favorabilă.
în speță, această condiție nu este îndeplinită, cele două dosare în care se pretinde că s-ar fi pronunțat hotărâri potrivnice, având obiecte diferite.
Astfel, dosarul nr. 67/2005, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 603 din 13 iulie 2005 a Judecătoriei Sinaia, a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanții S.M. și S., prin care s-a solicitat să se constate dreptul lor de proprietate, dobândit prin prescripția achizitivă de lungă durată asupra terenului situat în Comarnic, pct. Valea Mesteacănului, în vreme ce acțiunea promovată în cel de-al 2-lea dosar, de către soții G.G. și A., a purtat asupra interpretării contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 421 din 19 aprilie 2004 la biroul notarului public O.L.
O altă cerință, neenunțată expres în lege, dar impusă constant de practica judiciară și evocată în doctrină, este ca în cel de-al 2-lea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect al dezbaterilor.
Or, în speță, în cel de-al 2-lea proces, actul pe care revizuentul din prezenta cauză l-a opus în apărare, a fost tocmai hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dreptul său de proprietate și al copârâtei S.S., asupra terenului în suprafață de 2.162 mp, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată.
Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța a reținut că are spre soluționare o cerere de o cu totul altă natură juridică decât cea având ca obiect constatarea uzucapiunii, hotărârea dată în soluționarea acesteia din urmă, nefiind de natură să conducă la respingerea acțiunii vizând interpretarea contractului de vânzare-cumpărare, dimpotrivă confirmându-i admisibilitatea și temeinicia, în condițiile în care actul notarial conține contradicții evidente privitoare la întinderea obiectului vânzării și nu are anexat un plan sau schițe cadastrale care să materializeze bunul.
S-a mai reținut că soții G. au luat în stăpânire întregul teren găsit "între garduri", așa cum au pretins că au contractat și plătit, nefiind tulburați de pârât în posesia și folosința exercitate începând cu data vânzării-cumpărării, fiind neîndoielnic că ei au dobândit prin actul ce s-a cerut a fi interpretat, dreptul de proprietate asupra întregului teren.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de revizuire că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6254/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6238/2007. Civil → |
|---|
