ICCJ. Decizia nr. 6245/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 7489 din 12 aprilie 2006, primarul municipiului Brăila a respins notificarea prin care C.A.A., E.P.R. și C.I.L. au solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul, "Atelierul de Construcție și Reparațiuni Navale Industriale și Agricole", situat în Brăila.
La 8 iunie 2006, persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței, în calitate de moștenitori ai L.L., decedată la 5 iunie 2004, să oblige pârâta la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 1109 din 20 noiembrie 2006, a respins acțiunea, reținând că actul atacat a fost revocat în totalitate prin dispoziția nr. 12815 din 24 august 2006 emisă de primarul municipiului Brăila care a propus acordarea de despăgubiri către reclamanți pentru imobilul din Brăila, și înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Totodată, a obligat instituția pârâtă să plătească reclamanților, suma de 350 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, reținând că recunoașterea pretențiilor nu s-a făcut la prima zi de înfățișare, în acord cu dispozițiile art. 274 și art. 275 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 47/A din 14 februarie 2007, a admis apelul reclamanților și schimbând în parte sentința, l-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 3500 RON cheltuieli de judecată, în loc de 350 RON, cum a dispus instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că declanșarea litigiului s-a produs din culpa pârâtului care, timp de 5 ani, nu a înțeles să răspundă cererilor formulate de reclamanți pe calea notificării.
în cauză a declarat recurs în termen legal primarul municipiului Brăila care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susține în esență că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care dispoziția atacată a fost revocată, recunoscându-se implicit pretențiile reclamanților.
De altfel, se mai arată, în mod corect instanța de fond a procedat la micșorarea onorariului de avocat, în sumă de 3500 RON, făcându-se judicios aplicațiunea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul se privește ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
în speță, abia la al treilea termen de judecată, din 2 octombrie 2006, pârâtul a declarat că recunoaște pretențiile reclamanților, învederând instanței că a emis o nouă dispoziție (nr. 12815 din 24 august 2006) care a revocat-o pe cea atacată, prin care notificarea fusese respinsă.
Cât privește, cuantumul acestor cheltuieli, instanța de control judiciar a reținut corect că, după o tăcere de 5 ani de la data formulării notificării, pârâtul se află în culpă procesuală, fiind dreptul reclamanților de a achita onorariul pretins de avocat, în mod corect apreciat ca nefiind exagerat, fără a negocia.
Ca atare, în mod judicios instanța a apreciat că nu este cazul să intervină pentru diminuarea sumei stabilită prin contractul dintre părțile raportului juridic de asistență juridică.
Așa fiind, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6238/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6233/2007. Civil → |
|---|
